Translate

sâmbătă, 11 iunie 2016

Timp

Luand cortina acestui teatru ambulat mi-am facut rochie
si i-am pus ca snur de mijloc un ticait
care la un moment dat s-a rupt
si mi-a desirat trecutul, acesta imprastiindu-se
in tot Universul.
Alergand dupa ticait, mi-am dat seama ca mi-am crosetat
un pulover de stele pe care l-am incrustat
cu comete care s-au dezlipit de la visare
in toate constelatiile.
Cand am ajuns la poarta batranetii am realizat ca nu exista
ticaitul meu acolo si mi-am luat un lantisor
de lacrimi pe care l-am rupt din gresala
facandu-ma sa tac.
Ticaitul meu era de mult intr-o cadere pe un pamant,
iar un om gasind o ramasita i-a dat-o Timpului
sa faca din el un ceas imens care tacea,
dar peretii sufletului sau lovindu-se
faceau tot timpul Tic-Tac.

joi, 26 mai 2016

Sparge-mi ochii cu noaptea muribundă

Sparge-mi ochii sa-ti vad rugina mintii, sa-ti vad siroaiele de nori curgand din sinapse, deoarece eu cu ochii mei acum nu vad nimic, iar tu-mi povestesti de inimi cenusii ce plang, de stele caramizii ce se-arunca in lingheanul unei nopti muribunde... Sparge-mi ochii sa-ti vad monstrii, sa-ti vad aburii sufletului iesind pe gura, fiindca eu cu ochii mei acum nu vad nimic, insa tu-mi canti de saruturile dintre urmele reci, de buze rosiatice care se-nchid la contactul cu noapte muribunda... Sperge-mi ochii sa-ti vad viata de apoi, sa-ti vad silabele rupte si umerii goi, pentru ca ochii mei nu mai vad nimic, doar ca tu, sfant si intotdeauna inamic, mergi suind munti intregi de-a randul, cum imi fuge mie iarasi astazi gandul, la noaptea muribunda... Sparge-mi ochii cu soarele ce rupe-n doua noaptea muribunda destinata numai noua, conducandu-ne catre viata de apoi cu monstrii ce curg de pe rugina retinei ochilor nostri.

duminică, 22 mai 2016

Te-am renegat adesea

Te-am renegat adesea, deși cu bratele-ți
mereu m-ai chemat la tine deschizandu-le,
iar eu, varsator de raze neinflorite,
te-am înțepat tot timpul cu cate-un spin
și-am preferat să te știu închis pe veci,
decat urcat pe-un deal, privindu-mă,
cum mă descompuneam sub ochii tăi,
dar nu-ți ceream nici viață, nici moarte,
ci stăteam precum un demon înfruntându-te
infantil crezând c-ai să mă lași
sa plec cu inima-mi neatinsă.

marți, 10 mai 2016

Viata

Am imbatranit vazand cu ochii,
viata-mi toata dansand in ploaie
langa dansul, doar ca el n-o tinea
la fel de strans ca mine, cateodata,
uitand s-o mai tina de mana.
Stam pe banca rece privind amarnic
si ma intrebam prosteste ce-o vedea
la unul ca dansul.
Cand barba-mi cazu la genunchii grei,
ea s-a intorsla mine spunadu-mi:
"Tu suflet stingher, pe mine ai asteptat atat?
Sec de timp stai si privesti in gol,
nu stii ca eu va iubesc si-apoi v-omor?
De ce-ai mai stat atat de mult sa ma privesti,
cand stii ca frumusetea mea
in altele ar fi trebuit sa o gasesti?
Si-mi lacrimau ochii cand o ascultam,
ea nu ma iubea cum eu o iubeam,
statusem atat de mult sa o astept incat
scamele neputintei ramasesera in gat.
Dar era frumoasa si n-as fi putut atunci
s-o parasesc subit pentru alta femeie
asa ca cu glas obosit si bland am intrebat
"De ce cand iubesti arunci?"

sâmbătă, 7 mai 2016

Deschide-ma

Deschide-ma, rupe-ma si intra,
e liber, doar sa nu ma atingi la inima,
veninul verde din ea te-ar omori instant
si eu te vreau acolo, desi n-am de ce
sa te tin.
Absurda cerinta, cu toate ca sufletu-mi
te-ar lua de mana si te-ar plimba peste tot,
prin incaperile pe care le tin inchise, acolo,
in acele incaperi-mi sunt stihiile stranse
de ani in sir, stand sa-mi iasa
pe gura.
Acopera-ma tu cand intrii si tine-ma
de plamani sa nu-ti  pot inspira mirosul,
fiindca nu vrea sa te otravesc cu aerul meu.
Eu sunt radacina unui intreg haos,
nu ti-as face rau niciodata, desi te-as ineca
in lacrimile ce-mi curg pe obrajii dezgoliti
de ploi.

sâmbătă, 30 aprilie 2016

Al cercului neant

Bijuteria mea-i un compas de cupru
ce-mi arata departarea de punctul finit,
doar ca stricandu-se,
mi-a aratat directia spre infinit.
Rupandu-ma de meleagurile mele de fum,
mi-am cautat drum spre nemurire
mergand fara oprire fara vreun punct.
Hoinarind prin Univers am realizat
ca totul este o-nscenare si ca eu,
pana acum,
am umblat in al cercului neant.

duminică, 24 aprilie 2016

Bastard al noptii

Sunt un bastard al noptii ce traieste printre stele
si-ncearca sa prinda-n palme constalatiile toate,
doar ca-n paharul Universului stau veacuri ascunse
ce nu pot fi intelese, decat de un prinos curat.
Eu am muscat mana destinului care m-a hranit
si-acum sunt hoinar calomniind mediul citadin
care-mi asculta cuvintele imprastiate cand drama-mi
pune catusele din geniu facandu-ma un cadet
al clipelor de jar ce stau in centrul unui sicriu fantezist.
Sunt un Kant si-un Platon in acelasi timp, din pacate
n-am sa schimb nimic din ce e al meu pentru voi,
prefer a muri cu zambetul agatat de haina, decat un
simplu muritor ce-si are scris pe frunte un cod de bare.