Postări

Alb de rai

Imagine
Mă cutremuram când te-auzeam plângând,
însângerat fluture și te-am chemat adeseori
și-n surzimea timpului și-n vreme de război,
să-mi fii alături, pentru că numai eu știu
a te proteja,
dar acum  văd grimasa feței tale, ține loc
de anarhia sufletului tău de-a fi liber
precum un animal scăpat din cușca dresorului.
Nu-ți rupeam aripile dacă asta te gândeai,
le pictam cercuri frumoase cu alb de rai.


Ajută-mă

Imagine
Ajută-mă să-mi desfac venele,
să-mi deschid încheieturile
lăsând să curgă limpede afară
anotimpurile reci păstrate în mine,
vreau să zbor peste meleaguri,
însă sunt prinsă de ele cu ațe,
vin-o și rupe-mi glezna,
apoi strânge-mă-n brațe.
Ajută-mă să-mi desfac venele,
să-mi las veninul să curgă,
să se scurgă tot rămânând,
doar goliciunea corpului meu,
să simt fiecare clipă ușoară,
scăpând de zilele-mi ca de negi.
Știu, e imposibil oarecum
să m-asculți murind și să-nțelegi.

Ultimul dans

Imagine
Acordă-mi ultimul dans înainte să pleci,
Dă-mi inima-ți caldă, dă-mi mâinile reci
Nu vreau în această seară să mă înțelegi
Doar să plutim pe ritmul pe care-l alegi


Vreau a-mi simți chemarea, ați simți pieptul
Când eu pășesc cu stângul, tu fă-o cu dreptul,
Când eu te voi lua de șold, tu ia-mă de braț
Să dansăm astă seară cu voie bună și nesaț,


Iar când va bate miezul nopții și o să te duci
Să-mi dai privirea toată, buzele-ți tale dulci,
Pe cel din urmă acord să fii a mea prima dată
Să-mi juri grăbit că nu mă vei uita niciodată.








Acid

Imagine
Derulează-mi ploaia, iubito
până când se transformă în acid,
iar cu mâinile-ți de ceară acoperă-mă
să nu mor de asfixierea ploii.
Când te vei ridica să te duci spre geam
să-mi pui la căpătâi lumânarea,
căci fără tine sufocată-n mine
nu pot sta fără să-ți respir aerul.
Să nu te sperii de oamenii topiți,
nici de fumegândele suflete ce se vor plimba
pe astfaltul făcut polei de acid.
Eu am să fiu întotdeauna lângă
să-ți prezic viitorul și să opresc
lacrimile-ți usturătoare ce spală
acidul sufletului meu plumburiu.

Insomnia, Singurătatea și Iubirea

Imagine
Insomnia mea-i un stih cântat la harpă
și viața-mi o femeie slabă, stearpă
ce privește feroce să mă-nghită-n cărbune,
zâmbind către ceasul ce-mi stă să sune.
Singurătatea mea e o femeie în roșu aprins
ce umblă pribeagă la gât cu-n fier încins,
zâmbind către asfințitu-n jăratec,
așteptând cu nerăbdare repede să plec.
Iubirea mea-i o claviculă de porțelan
ce sărută picioarele altora-n van,
rupându-se-n mii cioburi de cristal,
sfâșiindu-mă, zâmbind precum un animal.


Într-un sfârșit

Imagine
Leagă-mă de mâini cu Universul,
aruncă-mă într-un pahar cu acid
să îmi uit versul.
Vorbește-mi răstit ca să te pot uita,
du-mă departe, trece-mă în vid,
acolo-n palma ta.
Cunoaște-mă pentru întâia oară,
simte-mă cum mă sfârșesc de dor,
n-o să te doară.
Desenează-mă apoi pe o piatră,
uită-mă într-un alt decor,
fericirea-ți n-o să-ți moară.





Cerul

Am iubit albastrul cerului,
încât întinzând mâna,
am prins în pumnul meu
o parte din el
și din ruptura mea
o negură cuprinse pământul.
Bolnavă, bolta cerească
începe să plângă,
iar plumbul cădea asupra-mi.
Norii, îngeri nevăzuți,
tineau pe umeri cerul
strigând de durere.
Am deschis pumnul
și cu firul roșu al inimii
l-am cusut, însă aceasta
nu mai era albastru,
ci încă-i mai curgea sânge.
Speriat, fugea înghițind lumea,
luând de mână soarele
ce se-nroșise de supărare.