Translate

duminică, 21 ianuarie 2018

Viață

„S-au dus grămezile noastre de fericire undeva în jos, răstălmăcite în întuneric.Mă simt apatic, lipsit de empatie pentru orice și oricine.Ce caut aici nu îmi dau seama.”
„Ești un introvertit convins, Charles.Gândește-te la toți cei care au nevoie de tine.Pragmatismul tău, dedicarea ta de-a lungul anilor, perfomanțele ce tot apar.De ce nu le vezi și pe acestea?Ridici castele de sare și gust amar în jurul tău.Oamenii au nevoie de tine.”
„Ești femeie.Toate femeile sunt gânditoare spre mai bine.Aș fi ipocrit dacă aș afirma că mă simt bine unde mă aflu acum.Asemenea unui ramolit mă simt.Numai că în oglinda unde eu mă uit, visul acesta nu este altceva, decât o piesă mediocră de teatru.”
„Cât poți fi de misogin uneori.Ai avut o grămadă de întrebări în trecut pe care ți le-ai adresat și tot tu ți-ai răspuns la ele.Uneori am impresia ca pe lângă figura asta plină de sarcasm, ești un om foarte trist.”
„Mă iubesc prea mult ca să fiu fericit.Comfortul meu nu este aici.Poți numi ce spun cinism, dar locul ăsta este opus cu ceea ce îmi doresc.”
„Ești narcisist.Ai dori ca toată lumea să te înconjoare de epitete.Oamenii vin la tine cu un scop, acela de a reda trupul în simțirile de altă dată.”
„Da, dar uneori tot eu văd cu urmează să fie îngropați.Crezi că este normal?Are vreun sens că sunt apreciat când eu când ajung în casa mea sting toate luminile să nu îmi văd mâinile, să nu îmi văd chipul alterat de stres, cafele și cunoaștere?Nu, nu are.Sunt mai efemer ca toți cei ce vin la mine, mult mai instabil și negativist.”
„Am impresia că nu ești fericit când vezi un zâmbet pe fețele lor.De parcă le-ai dori moartea.”
„Vorbești prostii acum.Nu simt bucurie, doar frustrare că știu că nu eu le ofer zâmbetul ăla, ci ceea ce mă ajută.Nu toți sunt eligibili, nu toți au șanse.Nici eu nu am destul de multe șanse.”
„Orgolios om mai poți fi, Charles.Ai un succes imens în momentul actual.Însă tu ești din ce în ce mai arogant, sictirit.Un paradox umblător.”
„Sunt un singur cuvânt, Miranda.S.C.E.P.T.I.C.Sceptic.Vezi?Nu este greu de pronunțat în meseria asta.Dacă eram zugrav, poate era altă treabă.”
„Nu trăim într-o utopie.Suntem într-o lume reală, aici se întâmplă lucruri serioase.Ar trebui să fii mai modest uneori în cuvinte jignitoare asupra propriei persoane.Lumea va crede că ai probleme ce necesită ajutorul Sandrei.” spune Miranda râzând.
Într-un costum albastru, o domnișoară parcă de abia ieșită de pe băncile școlii, cu ochii în lacrimi, tremurând haotic și cu venele capului vrând să se elibereze din corp, strigă:
„Un cardiolog, vă rog!A făcut infarct!”

sâmbătă, 11 iunie 2016

Timp

Luand cortina acestui teatru ambulat mi-am facut rochie
si i-am pus ca snur de mijloc un ticait
care la un moment dat s-a rupt
si mi-a desirat trecutul, acesta imprastiindu-se
in tot Universul.
Alergand dupa ticait, mi-am dat seama ca mi-am crosetat
un pulover de stele pe care l-am incrustat
cu comete care s-au dezlipit de la visare
in toate constelatiile.
Cand am ajuns la poarta batranetii am realizat ca nu exista
ticaitul meu acolo si mi-am luat un lantisor
de lacrimi pe care l-am rupt din gresala
facandu-ma sa tac.
Ticaitul meu era de mult intr-o cadere pe un pamant,
iar un om gasind o ramasita i-a dat-o Timpului
sa faca din el un ceas imens care tacea,
dar peretii sufletului sau lovindu-se
faceau tot timpul Tic-Tac.

joi, 26 mai 2016

Sparge-mi ochii cu noaptea muribundă

Sparge-mi ochii sa-ti vad rugina mintii, sa-ti vad siroaiele de nori curgand din sinapse, deoarece eu cu ochii mei acum nu vad nimic, iar tu-mi povestesti de inimi cenusii ce plang, de stele caramizii ce se-arunca in lingheanul unei nopti muribunde... Sparge-mi ochii sa-ti vad monstrii, sa-ti vad aburii sufletului iesind pe gura, fiindca eu cu ochii mei acum nu vad nimic, insa tu-mi canti de saruturile dintre urmele reci, de buze rosiatice care se-nchid la contactul cu noapte muribunda... Sperge-mi ochii sa-ti vad viata de apoi, sa-ti vad silabele rupte si umerii goi, pentru ca ochii mei nu mai vad nimic, doar ca tu, sfant si intotdeauna inamic, mergi suind munti intregi de-a randul, cum imi fuge mie iarasi astazi gandul, la noaptea muribunda... Sparge-mi ochii cu soarele ce rupe-n doua noaptea muribunda destinata numai noua, conducandu-ne catre viata de apoi cu monstrii ce curg de pe rugina retinei ochilor nostri.

duminică, 22 mai 2016

Te-am renegat adesea

Te-am renegat adesea, deși cu bratele-ți
mereu m-ai chemat la tine deschizandu-le,
iar eu, varsator de raze neinflorite,
te-am înțepat tot timpul cu cate-un spin
și-am preferat să te știu închis pe veci,
decat urcat pe-un deal, privindu-mă,
cum mă descompuneam sub ochii tăi,
dar nu-ți ceream nici viață, nici moarte,
ci stăteam precum un demon înfruntându-te
infantil crezând c-ai să mă lași
sa plec cu inima-mi neatinsă.

marți, 10 mai 2016

Viata

Am imbatranit vazand cu ochii,
viata-mi toata dansand in ploaie
langa dansul, doar ca el n-o tinea
la fel de strans ca mine, cateodata,
uitand s-o mai tina de mana.
Stam pe banca rece privind amarnic
si ma intrebam prosteste ce-o vedea
la unul ca dansul.
Cand barba-mi cazu la genunchii grei,
ea s-a intorsla mine spunadu-mi:
"Tu suflet stingher, pe mine ai asteptat atat?
Sec de timp stai si privesti in gol,
nu stii ca eu va iubesc si-apoi v-omor?
De ce-ai mai stat atat de mult sa ma privesti,
cand stii ca frumusetea mea
in altele ar fi trebuit sa o gasesti?
Si-mi lacrimau ochii cand o ascultam,
ea nu ma iubea cum eu o iubeam,
statusem atat de mult sa o astept incat
scamele neputintei ramasesera in gat.
Dar era frumoasa si n-as fi putut atunci
s-o parasesc subit pentru alta femeie
asa ca cu glas obosit si bland am intrebat
"De ce cand iubesti arunci?"

sâmbătă, 7 mai 2016

Deschide-ma

Deschide-ma, rupe-ma si intra,
e liber, doar sa nu ma atingi la inima,
veninul verde din ea te-ar omori instant
si eu te vreau acolo, desi n-am de ce
sa te tin.
Absurda cerinta, cu toate ca sufletu-mi
te-ar lua de mana si te-ar plimba peste tot,
prin incaperile pe care le tin inchise, acolo,
in acele incaperi-mi sunt stihiile stranse
de ani in sir, stand sa-mi iasa
pe gura.
Acopera-ma tu cand intrii si tine-ma
de plamani sa nu-ti  pot inspira mirosul,
fiindca nu vrea sa te otravesc cu aerul meu.
Eu sunt radacina unui intreg haos,
nu ti-as face rau niciodata, desi te-as ineca
in lacrimile ce-mi curg pe obrajii dezgoliti
de ploi.

sâmbătă, 30 aprilie 2016

Al cercului neant

Bijuteria mea-i un compas de cupru
ce-mi arata departarea de punctul finit,
doar ca stricandu-se,
mi-a aratat directia spre infinit.
Rupandu-ma de meleagurile mele de fum,
mi-am cautat drum spre nemurire
mergand fara oprire fara vreun punct.
Hoinarind prin Univers am realizat
ca totul este o-nscenare si ca eu,
pana acum,
am umblat in al cercului neant.