Translate

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Imi place sa citesc.

 Imi place sa citesc,dar imi displace sa o fac pentru ca asa trebuie.Acest lucru mie mi se pare un mod prin care nu ma relaxez,ci unul prin care imi exersez atentia si memoria,iar mai apoi raman cu cateva secvente din cartea respectiva si atat.Alerg dupa carti care nu imi lasa un gust amar,nu dupa cele in care parca autorul fuge dupa personaje cu un creion.Ador sa imi imaginez cum cei care au existenta doar in pagini prind grai si sfarama poarta inchisa lasandu-ma sa fiu spectatoare.Iubesc sa visez impreuna cu protagonistii,sa fac paralele intre ei si cei din viata mea…Daca ar fi sa aleg intre a vorbi ore in sir si a citi in tacere,as alege sa citesc,pentru ca la mine vorbele sunt ca bucatile de stanca,adica greu le poti muta.Uneori as fi preferat  sa fi trait intr-o carte,decat aici,nu stiu de ce,dar cred c-as fi fost mai fericita chiar daca muream sau ramaneam goala la sfarsit…Acolo ar fi fost la sfarsit…

vineri, 26 decembrie 2014

De ce urasc Craciunul...

 Craciunul s-a degradat atat de mult in timp,incat a ajuns sa fie perceput ca o sarbatoare ca oricare alta,in care cadourile,mancarea si zilele libere primeaza.Sunt multi factori pentru care eu una nu suport aceasta sarbatoare.
     Pentru inceput,sunt acei colindatori,care bat din poarta in poarta ce canta in zeflemea cateva strofe dintr-un colind,apoi iti intind mana.Acum vine punctul culminant,caci acestia nu se multumesc cu un covrig si un mar,deoarece au impresia ca efortul supraomenesc merita some "cing cing".Daca nu primesc ceea ce ar trebui,iti arunca o grimasa,urmand ca langa un cos de gunoi sa arunce ce le-ai oferit.
     Un alt lucru care mie imi produce dezgust,este acea bunatate echivalenta cu a unei zane,a oamenilor.Nu inteleg de ce,sau pentru ce,din monstrii se transforma in ingeri,pentru ca nu cred ca minunata sarbatoare i-a induiosat asa de mult.La fel se intampla si cu rudele care vin in ziua de Craciun la masa,doar ca sa manance,rude pe care eu aproape ca nu le cunosc,dar dupa spusele lor,ele au fost foarte devotate emotional mie(De aceea m-au sunat in fiecare an,in fiecare zi si minut).
     Cel de-al treilea factor ce imi alimenteaza ura pentru aceasta sarbatoare,este spiritul acela idiot de a oferi cadouri,de a impodobi un brad care creste foarte greu si de se lafai in tonele de mancare ce pentru stomac sunt grele care te conduc catre cel mai apropiat spital de urgenta.
     In ultimul rand,mai exista si imaginea unui Mos,personaj abstract,care manifesta o iubire nefireasca pentru semeni,iar din cate imi aduc aminte,i-o taiat mainile nevesti-sii...asta da iubire nemarginita.
     Cred ca mai trebuie sa va aduc la cunostiinta ca bradul acela pe care noi il taiem si-l impopotonam cu fel de fel de decoratiuni luci luci,apoi plangem ca n-avem paduri si ni se surpa solul,este obicei pagan.Bineinteles ca este acceptat de Biserica,tot din cauza neintelegerii cu poporul.
     A da,nici sarmalele alea pline de grasime nu sunt specificice romanesti,ce-avem noi e doar Pomana lui Gigel.

Realitate proprie

 Fiecare dintre noi trebuie sa manifestam o realitate.De aceea constatam uneori ca realitatile noastre difera de la o persoana la alta.Realitatea care este creata nimeni nu o cunoaste,deoarece o deformam dupa bunul nostru plac prin gandurile,ideile pe care le detinem si le raspandim.Trecutul si prezentul se imbina perfect in aceste timpuri ele formand o istorisire a unei vieti.Numai prezentul este sustinut ca fiind ceva pe care nu il poti descifra complet,ci doar il poti anticipa.Recurgem sa ne traim propria lume in momentul in care este intuneric de abis in lumea pe care noi o vedem,fapt ce uneori este un prilej de doliu,din cauza ca uitam sa revenim asupra lumii exterioare.
     Eu sincera sa fiu nu stiu pentru care realitate sa optez si cu care sa raman pana la sfarsitul vietii.Am un drum nestatornic si sunt sigura ca il voi avea pana cand voi pune capul pe perna definitiv.Mai bine ma gasesc eu,decat sa ma gaseasca altii si sa ma traga catre ei.Supravietuiesc in maniera proprie nu caut sa o fac cu ajutorul altuia.Totusi parca nu este deloc rau sa ai lumea ta,caci mi-am dat seama acum ceva timp ca ii poti da foc,dar o poti reconstrui,pe cand cea din exterior cu greu mai poate fi recladita.

      Ofer un omagiu acestei vietii,dar cu glas mut si cu ochi lenesi.Imi doresc sa mor in propria mea realitate,cuvant sig and,decat sa ma ratacesc in alt taram mai dificil.

miercuri, 24 decembrie 2014

Mi-am promis ca nu mai scriu

Mi-am promis acum 2 ani ca nu mai scriu,pentru ca imi doream sa ajung departe cu altceva.Pe atunci aveam impresia ca o fac foarte prost si ma corectam singura tot timpul,uneori degeaba.Scriam poezii,am 8 mape pline,dar nu ma asculta nimeni…Am inceput acum un an si ceva sa scriu proza,iar din cate vad oamenilor le place…Sau cel putin ma mint eu ca le place.Nu scriu pentru mine,ci pentru cei care ma citesc si renunta la 2 minute din a mai face ceva si incearca sa ma inteleaga.Ochii mei viseaza si vor face asta intotdeauna,in fiecare zi sau noapte,si-am sa pun pe hartie tot,ca cei care vor sa ma stie sa o poata face mai usor.
Primul lucru care m-a facut sa scriu si mai mult,mai des,poate cu un grad mai bine ca inainte,a fost o fraza a unei persoane dragi care mi-a spus “Eu ma regasesc in tot ceea ce scrii si promite-mi ca n-ai sa plangi daca privirile noastre nu se vor mai intersecta.”M-am bucurat sa stiu ca ea se oglindeste in spusele mele,cuvintele  ei fiind un dar de nepretuit pentru mine.Si-am scris…o sa mai scriu…Nu voi inceta sa visez si sa scriu.Voi fi tot timpul tare,asa cum am fost si cand cei doi ochi au plecat definitiv.

marți, 23 decembrie 2014

Eu m-am nascut din cenusa...

    Eu m-am inaltat din cenusa asa cum am stiut…mi-am rupt aripile de multe ori si-am cazut in paharul cu ceara calda,insa niciodata n-am asteptat sa vina cineva sa ma scoata de acolo.Indiferent c-am calcat pe sufletul meu,am decis sa strivesc pamantul,sa ma grabesc spre bine,in ciuda obstacolelor ce pareau imense.Am transformat in scara orice cuvant,fapta,gand,iar in acest mod am putut sa vad stelele pentru prima data.
    Nu m-am nascut fericita,din contra,mai trista ca nimeni.Am stiu sa ma furisez printre straini si sa ii fac sa imi fie prieteni,totodata am linsat privirile flamande ale oamenilor ce imi voiau raul.Astfel,am putut sa reusesc multe,cu albastru in priviri si cu o rugaciune spre Univers asemenea unui imn de triumf.
    N-am sa cer nimanui vreodata ingaduinta.Am invatat ca oamenii iti pot darui si vin,dar si venin.

duminică, 21 decembrie 2014

Nu imi mai pasa

Ma crezi ca nu imi mai pasa?De ce sa alerg eu dupa voi cand voi n-ati alerga nici dupa propriu spirit?Ce pierd daca nu ma mai gandesc la aproapele meu?Va spun ca nimic,ce-am sperat s-a naruit, pentru toate este un capat,asadar  va pun capatai la toti.Nu se mai rupe sufletul,caci nu mai am varsta la care sa inchid ochii si mintea si sa fug dupa vise pierdute.Se vor intoarce la mine toate,pana cand mor,toate revin.Fac pasi incontinuu,si-am sa ajung unde mi-am propus fara ca voi sa ma ajutati.Va las cu bine cum si voi m-ati uitat.Nu ma mai puteti destrama,pentru ca va arunc pe toti in foc.Azi am plecat si nu ma mai intorc.





sâmbătă, 20 decembrie 2014

Autoportret

Sunt un strumf de 17 ani si 5 luni…Am 1,50 si nu imi este rusine cu inaltimea mea,desi uneori am senzatia ca toata lumea are dorinta arzatoare sa imi scuipe seminte in cap.Ascult rap underground de 5 ani si sunt mandra de asta,chiar daca multora nu le place,pe mine ma defineste,so me no care.Sunt o fire deschisa catre orice subiect,insa uneori tin in mine prea multe,ajungand la un moment dat sa dau pe afara intr-un mod mai putin placut.Imi place sa ma joc cu cuvintele,sa le dau noi sensuri,sa zidesc propria mea lume cu ele,de aceea mi-am facut acest blog si scriu zilnic.Inteleg orice problema,dar lucrurile facute infantile ma lasa rece.Iubesc din ce in ce mai putine lucruri,de aceea poate par frivola.Ma atasez oarecum repede,dar la fel cum m-am atasat ma pot detasa.Am momente cand sunt rea cu zambetul pe buze si momente cand sunt prea buna,chiar si cu cine nu merita.Viata mea a fost una dificila,nu cer sa ma inteleaga toti,nu caut sa ies in evidenta cu ceva neaparat.Unii zic ca sunt prea simpla,da sunt,insa imi place sa ma complic si de aici pornesc multe.Spontaneitatea este un element al caracterului meu,comunul ma plictiseste,de multe ori ma deranjeaza.Rad mult,pentru unii prea mult.Fumez,iar asta la mine nu este un viciu,o fac pentru ca imi place gustul si mirosul.Beau pentru mine,nu cat si pentru altii.Tind sa fiu copilaroasa uneori,ma agat de persoane,I like to play.Sunt o boaba de mei aruncata int-un car cu fan. )

marți, 16 decembrie 2014

Ma plictisesc repede...

De la un timp ma plictisesc repede,si-am mainile inghetate,totodata si sufletul.Nu ma mai mangaie nimic,iar cand aud de eternitate spirituala un zambet imi apare in coltul gurii,dar nu de fericire,ci ca si cum as fi auzit o afirmatie prost facuta.Sunt in acest fel,deoarece cand am dorit sa zbor,iar multi m-au tras de picior si m-au atintit de pamant cu un tarus.Cred ca in ultima perioada casa mi-a fost un labirint de focuri in care a trebuit sa ma si feresc,dar si din care sa ies.Ziua tac,clipesc,zambesc,iar noaptea ma apropii mai mult de ce simt.Traiesc inca in iluzia ca glasul rece ma va propulsa in cer,iar cel arid sub crusta pamantului.Am suras acid,realitatea fiindu-mi prietena,visul sot pe care nu-l vad des.Prin urmare sunt ca o orchestra moarta ce in mine canta o melodie de jale,nu de fericire.
Buzele incordate,ochii plictisiti,vorbele grele,suflul de ghiata si parfumul imprastiat amestecat cu ceva sumbru se poate schimba rapid.Simtirile astea pagane s-ar narui daca voi cei cu care convietuiesc pe acest pamant n-ati mai fi niste santinele programate sa distrugeti…Pe unii va inteleg de ce judecati si rastigniti persoane,dar altora nu va gasesc motiv,fapt ce imi provoaca o tristete profunda.Daca n-ati mai sta departe de cei care sunt diferiti si ati incerca sa nu mai imprastiati venin,ar fi perfect.
Visez ca intr-o zi mana voastra fina,incarcata cu otrava ce indeparteaza oameni se va spala lasand curatenia sufletului in urma.

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Dialog


 “Vino,nu te sfiii sa pasesti in lumea mea!” imi zicea calcand usor pragul mintii mele si cautandu-mi mana prin intuneric.

“Nu vreau,nu ar  avea rost sa te chinui,du-te de unde ai venit!” dar imi spuneam in gand sa nu se duca,sa ramana cu mine pentru inca o zi…macar atat.
Si-a vopsit cu gene gri viitorul,si-a plecat lasandu-ma cu ochii tristi si cu pasii goi ca o fantoma…Il asteptam in unele zile in fiecare dupa-amiaza la ora 5 langa geam cu lantisorul in mana…Imi ziceam in gand ca il voi astepta chiar daca nu va veni…Apoi au trecut anii si mi-am dat seama ca domnul acela pe care eu il iubeam nu mai vrea sa ma vada si-am auzit ca acum are o alta craiasa,dar care nu poate merge.Se pare ca blestemul meu l-a ajuns,asa schiopatand cum era el la dansul…N-a vrut sa ma astepte,atunci e randul lui sa nu mai poata pleca nicaieri.


miercuri, 10 decembrie 2014

Copilarie cu un chibrit..

Copilaria este frumoasa nu e asa?Acea perioada pura,in care totul ti se pare usor,in care descoperi anumite lucruri ce te fac fericit…este un moment de pret in viata fiecaruia,unde libertatea domina…Dar ce se intampla cand aceasta nu este exact cum cartile spun?
    Cei mai frumosi ani din viata unui copil,pentru mine au fost cei mai durerosi,cei care m-au facut sa ma maturizez extrem de rapid si sa invat sa ma cresc singura…Am repetat expresia asta de o mie de ori si o voi face,pentru ca ea reflecta,ceea ce eu sunt astazi…N-am simtit niciodata atingerea unei mame,iar cand cineva incearca sa faca gesture specific uneia ori mi se inunda ochii in plans,ori o teama ma cuprinde si ma strange ca o menghina.Poate din cauza ca nu inteleg afectiunea primita din neant si nu o accept de multe ori,oamenii ma considera rea,prea rece…Eu nu pot sa ma desting in fata oricui,n-am s-o fac probabil niciodata.
    Ceea ce eu am trait n-a insemnat un motiv sa recurg la lucruri prostesti.M-am pierdut de multe ori in mine,printre perdele inimii mele intunecate,dar intotdeauna am stiut sa revin.Am gasit mereu un chibrit in buzunar si i-am dat foc,dar am fost antenta unde il arunc pentru a nu aprinde frunzele uscate ale trecutului.
    Cand eram mica aveam vise si speram ca mai tarziu sa gust din viata din lin…s-au naruit,pentru ca nu mai aveam chibrite si perdelele devenisera negre,groase si demonice.Asa ca am asteptat ca misterul sa ma lase sa plec,chibritele sa se imulteasca si sa nu ma conduca catre moarte…Am avut sansa sa schimb cursul vietii mele,dar am preferat sa raman cu ce am,fiindca voiam sa lupt ca sa rup uratul din acel prezent.
    Copilaria mea a fost treapta catre maturizare ce m-a determinat sa vad ce inseamna greutatea vietii.


marți, 9 decembrie 2014

Ce iubesc eu?



Nu stiu nici eu ce iubesc,inca nu am gasit persoana care sa stie sa imi citeasca gandurile doar privindu-ma in ochi ne mai fiind nevoie sa ii zic ce ma apasa…Prin viata mea s-au rostogolit putini importanti care cu adevarat sa ma faca sa simt ceva,sa incetinesc din drumul meu haotic si sa imi doresc cu acestia sa petrec toate diminetile.Am avut parte de tipologi diferite,cu vise si sperante diferite,cu incredere sau nu pe ei…Dar niciunul n-a fost in stare sa imi ofere,ceea ce eu aveam nevoie.Toti au spus ca ei stiu ce fac,sunt experimentati,dar n-au facut altceva,decat sa ma ingradeasca pe mine cu ziduri,de parca eu as fi fost o pasare ce n-avea voie sa scape.Din cauza a astfel de indivizi m-am invartit in cerc si-am devenit fara sa constientizez propria mea prizoniera.Eu nu sunt genul de fiinta care sa ii placa inchisorile,ci cuvantatoarea care cauta in necunoscut sa guste fericirea.
Dupa lungi cautari am gasit  oameni care pareau perfecti,iar pentru ei ma puteam face proasta oricand,chiar daca acestia puteau sa faca cu mine orice,pana a-mi zdrobi si duhul.Dar n-a fost sa fie,caci eu nu ma pot zbate singura si-a trebuit sa opresc ceasul,sa-l fixez la ora normala si sa imi continui calea asemenea unui labirint.Este adevarat ca m-as fi culcat si pe spini ca sa le fie lor bine.De aici am invatat ca viata merge inainte,ca mai bine renunt eu,decat sa renunte cand mi-e lumea mai draga ei la mine.
Nu stiu daca o sa imi gasesc vreodata pe cineva.Probabil voi ramane singura,sub bolta cereasca ce imi zambeste uneori perfid.Astazi nu se mai apreciaza frumosul,ci  slabiciunea psihologica a femeii,ambalajul care ambaleaza sufletul ce nu are forta sa graiasca in pamant si acele mirosuri ale sentimentelor,ce se duc usor,prelungiri ale agoniilor…asta nu e legamant,ci un razboi nedescoperit.

Nu sunt rea,nu sunt acra,nu sunt cum crede lumea.Viata mea o pot da oricand,pot iubi oricand,dar nu pe oricine.Eu nu exist,eu traiesc,iar asta implica faptul ca simt.

vineri, 5 decembrie 2014

Sunt ceea ce nu sunt...

Sunt ceea ce nu sunt si caut ca sa exist
Incercand clapele toate ca un simplu pianist
Sunt picatura de ploaie ce zace in desert
Eu nu imi strig viitorul ce pare a fi incert

In lumea asta transparenta sunt un libert
Ce a dat tot din el,iar altii au dat un sfert
De aceea am ramas cu o fata morgana
Sufletul indiferenta si intuneric emana

Inger cazut din ceruri,prefacut in demon
Ce imprastie din priviri vesnicul salmon
Fiinta calatoare exact ca un salcion
Ecou imprastiat al unui personaj afon

Din hegemon am ajuns ultimul abderit
Ce detine un suflet vechi si impietrit
Eu inca mai caut acel frumos actinolit
Sa imi vindec trupul infestat de aconit


joi, 4 decembrie 2014

Nu vreau sa fiu sclava societatii!

Mor in fiecare zi,nu stiu de ce,n-am gasit raspunsul la intrebarea care ma macina.Probabil ca societatea in care traiesc duce lipsa de multe,facandu-ma pe mine sa sufar…Daca ar fi sa imi ia ceva,mai mult ca sigur i-as darui fericita nimicul si surplusul de durere pe care o am in suflet cand vad oameni nefericiti.Am jar in suflet combinat cu o flacara ce in fiecare clipa privita se stinge….Impresia pe care o detin de ceva timp este aceea ca prezentul se va mistui,lasand viitorului o urma adanca.Societatea aceasta manaca vise,mananca din fiecare,nu ma lasa sa imi duc la bun sfarsit planurile,ma asasineaza treptat cu cianura cuvintelor.Poate ca este si vina mea,ca in loc de curcubeu,vad un uragan…Nu vreau sa fiu o sclava a societatii!


sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Anomalii Berceni,sau lucruri normale?

        Yes..dupa cum spune si titlul locuiesc in cartierul Berceni al frumosului sector 4.Si ca oricare alt cartier acesta are lucruri bune,cat si rele.Doar aici ai ocazia sa vezi controlori dati jos de catre oameni,nu invers,doar aici poti vedea un barbat  ajuns la varsta a treia tipand in telefon unei tipe ca daca nu i se va face un blowjob meritat o va taia,numai in acest loc sfant oamenii sunt atat de dobitoci,incat iti arunca cu apa in cap,doar daca stai pe banca din fata blocului si astepti pe cineva cu gura inchisa,oamenii se autoflageleaza peste tot nepasandu-le de nimic si sa nu uitam baza acestui cartier exemplar…rromii care ies si din cele mai adanci scorburi pe zi ce trece…A place very beautiful,ce pot spune.

De ce nu ofer eu bani...o.O

            
Din nefericire nu sunt un exemplu de bunatate sau de compatimire…Nu sunt genul de persoana care ofera 1-2 lei unui om al strazii,deoarece,in cele mai frecvente cazuri,painea cea de toate zilele este inlocuita cu licoarea magica numita alcool.Pentru ca nu ofer,sunt considerata rea,fara inima,de ghiata,acra,etc.Dar dorinta mea aproape de 0% de a oferi unui om sarac bani,se datoreaza mai multor factori vazuti cu ochii mei.
Acum cativa ani,eram intr-o excursie cu clasa din ciclul gimnazial,la Predeal.Tocmai ce iesisem dintr-o manastire sau biserica nu imi aduc prea bine aminte,ma acosteaza un nene in varsta care imi spune o scruta istorioara de ce este el sarac,iar apoi ma roaga sa ii dau 1 leu sa isi ia o paine,fiindca nimeni in acea zi nu s-a indurat sa ii dea.Am acceptat si am inceput sa ma scormonesc in geanta,dar n-am avut schimbat asa ca i-am oferit batranului nevoias 5 lei.Acesta schiteaza un zambet foarte larg,imi multumeste pentru ca n-am avut inima de piatra si intra intr-un magazin din apropiere.Pentru ca domnul cu autocarul plecase sa bage carburant,a trebuit sa asteptam in fata manastirii/bisericii.La un moment dat,din magazinul din apropiere,iese batranul caruia i-am oferit 5 lei cu o sticla de 2 l de bere fericit nevoie mare ca are ce sa bea.In acea clipa m-au navalit niste nervi imensi si-am jurat ca nu mai dau nici 0,50 de bani niciunuia,indiferent de parerile oamenilor.

Chiar daca acest lucru nu se aplica tuturor persoanelor care cersesc,prefer sa nu ma mai risc si sa nu imi mai pese de ce mustrari voi primi.

Prea putini cei care cred

    Vad zi de zi pe chipul oamenilor nesiguranta,frica,cateodata si dezorientare.Parca le patrund in suflet si zaresc o piatra ce refuza sa se sfarame ce prinde gura si incepe sa tipe:”Nu vreau sa pier!”.Multi nu stiu care le este calea,altii chiar habar nu au scopul lor in aceasta lume,ceea ce este trist.Nimeni nu mai ajuta pe nimeni,au inceput cu totii a se inchide in sine ca niste neanderthalieni in grota.Inteleg ca gradul de rautate este unul crescut,dar asta nu inseamna ca trebuie sa ajungem in punctul in care sa ne dam cu ceva in cap,din simplul fapt ca ura e prezenta.Fiecare detine ceva nu tocmai placut pentru altii,dar asta inseamna sa fi diferit,altfel am fi toti o apa si un pamant.
    Putini sunt cei in a caror ochi se mai vad cristale,putini sunt cei care nu se afunda mai rau in intuneric,iar acest procent este prea mic pentru a putea schimba ceva.Este pacat sa vezi cum indivizi se transforma in roboti ce fac aceleasi lucruri,spun aceleasi lucruri si asa mai departe.

    Cand va veni oare o schimbare?

vineri, 28 noiembrie 2014

Autoportret

       Sunt un strumf de 17 ani si 5 luni…Am 1,50 si nu imi este rusine cu inaltimea mea,desi uneori am senzatia ca toata lumea are dorinta arzatoare sa imi scuipe seminte in cap.Ascult rap underground de 5 ani si sunt mandra de asta,chiar daca multora nu le place,pe mine ma defineste,so me no care.Sunt o fire deschisa catre orice subiect,insa uneori tin in mine prea multe,ajungand la un moment dat sa dau pe afara intr-un mod mai putin placut.Imi place sa ma joc cu cuvintele,sa le dau noi sensuri,sa zidesc propria mea lume cu ele,de aceea mi-am facut acest blog si scriu zilnic.Inteleg orice problema,dar lucrurile facute infantil ma lasa rece.Iubesc din ce in ce mai putine lucruri,de aceea poate par frivola.Ma atasez oarecum repede,dar la fel cum m-am atasat ma pot detasa.Am momente cand sunt rea cu zambetul pe buze si momente cand sunt prea buna,chiar si cu cine nu merita.Viata mea a fost una dificila,nu cer sa ma inteleaga toti,nu caut sa ies in evidenta cu ceva neaparat.Unii zic ca sunt prea simpla,da sunt,insa imi place sa ma complic si de aici pornesc multe.Spontaneitatea este un element al caracterului meu,comunul ma plictiseste,de multe ori ma deranjeaza.Rad mult,pentru unii prea mult.Fumez,iar asta la mine nu este un viciu,o fac pentru ca imi place gustul si mirosul.Beau pentru mine,nu cat si pentru altii.Tind sa fiu copilaroasa uneori,ma agat de persoane,I like to play.Sunt o boaba de mei aruncata int-un car cu fan. J)

Ascult rap!Si ce?

        De cand am dezvaluit ca ascult acest gen muzical,lumea mea s-a schimbat complet.La inceput ma priveau toti ca pe un extraterestru ce vorbeste in limba lui,mai apoi am fost considerata  boschetara,iar in cele din urma o ciudata de care lumea se temea sau pe care nimeni nu voia sa o bage in seama.Cei mai multi m-au judecat,afirmand ca toti cei care asculta ceea ce ascult si eu sunt niste drogati care ajung in puscarii,apoi mi l-au dat  exemplu pe Puya.Pentru parinti a fost prima data un soc,deoarece nu isi imaginau ca eu,fiind si fata sa ma indrept spre asa ceva,pentru o perioada de timp renegandu-ma.Fiindca mintea lor nu asimileaza,decat lucrurile negative,au inteles ca rap-ul este un gen muzical in care se injura la maxim,neavand mesaj cum are melodiile lui Unmsubclanta.Faptul ca nu ascult comercialitatile din aceste timpuri nu ma face mai putin umana,ci probabil,putin mai diferita.Nu in toate melodiile se injura si nu in toate melodiile se spun lucruri macabre.Muzica asta reflecta realitatea pe care o traim fiecare,cu bune si cu rele.Decat sa ascult vaitaturile unui rrom care nici liceul nu il are si nu isi plateste taxele,mai bine ascult cuvintele unuia care are o facultate,lucreaza si mai face si muzica pe deasupra.Mai bine invat o poezie pe un ritm,decat niste vocalize facute in urma unei lovituri in zona genitala.De acum inainte cand ne mai faceti drogati,aminti-va ca Salamul vostru intins pe paine trage pe nas,nu noi.

Ugg-uri aka bureti moi



 Hmm...Nu am inteles niciodata care este frumusetea si placerea de a purta UGG-uri.Nu sunt impotriva acestui tip de incaltaminte,insa cand este dus la extrem inseamna ca problemele sunt grave.Vad zilnic,pe oriunde ma duc tipe care poarta UGG-uri si ma intreb ce beneficiu le aduce lor faptul ca sunt incaltate cu asa ceva.
    In primul rand,cand ploua,retin apa si se fac fleasca la picioare,apoi se vaita pe site-ul,sau mai bine spus oracolul numit facebook ca sunt bolnave la pat si ca de vina este absolut vremea,nu c-au fost incaltate cu bureti.
    In al doilea rand,dupa o perioada de intensa purtare,pentru ca inca nu a trecut febra asta tifoida,se fac atat de naspa,incat am impresia ca sunt incaltate cu carpe si ca nu mai este nevoie de femeie de serviciu,deoarece fac ele toata treaba.Mi se pare o risipa de bani,iar privelistea este ingrozitoare,mai ales cand le vezi machiate,imbracate frumos,iar in picioare fss.Ma mir ca unora nu le ies si degetele pe afara de la cat le-au incaltat.
    Un alt lucru pe care l-am observan este acela ca,un procent din iubitoarele de UGG-uri nu stiu sa mearga cu ele,calcand stramb,iar privelistea din spate oferita este cea de a unui miel nou-nascut.Asadar,dragele mele invatati sa mergeti,sau nu va mai cumparati acest tip incaltaminte.


Bestii,lilieci si atotstiutoare

              
 
  Locuiesc la marginea orasului Bucuresti,loc linistit de altfel,spatiu peste care Dumnezeu rar isi intoarce privirea…Si ca in fiecare “mahala” exista  mai multe grupuri de oameni.
    Primul grup este acela al copiilor.Frumos nu?Asa ziceam si eu pana cand,intr-una din zile,ma trezesc la poarta cu un prichindel de vreo 5 ani,ce isi stergea excrementele nazale incontinuu,cerandu-mi sa ii dau o minge care a plonjat in curtea din spate tocmai in capatul celalalt(curtea are 11 mii m patrati).Fiind destul de obosita i-am raspuns frumos ca nu pot sa ii onorez rugamintea,asa ca n-are decat sa puna un copchil mai mare sa sara gardul si sa ii ia mingea,deoarece nu se supara nimeni.La auzul acestui raspuns,micutul se incrunta si imi tranteste replica “Sa te f*t in gura!”,apoi fuge.Am ramas socata si mi-am spus in minte ca de abia astept sa fac 18 ani si sa ma car intr-un cartier mult mai bun.Partea mai putin placuta nu a fost injuria primita,ci faptul ca a doua zi,mi-am gasit tot gardul scrijelit…So,astia-s bestii,nu copii inocenti.
    Un al doilea grup este format din adolescenti.Acestia traiesc viata de cartier,mai ales la 3 dimineata cand somnul imi este mai drag.Si fiindca liceul este demodat,iar somnul este prea lame,prefera sa se aseze pe o bordura,sa pape seminte si sa bea licoarea blonda ce le curata rinichii,eventual si ficatul.Bineinteles ca subiectele de discutie pe care ei le abordeaza sunt atat de interesante incat trebuie sa tipe pentru ca eu,care am indrazneala sa dorm,sa le aud,iar dimineata cand ma trezesc sa le stiu ca pe poezie.Distractia dureaza din pacate putin,din pricina faptului ca se iveste lumina si liliecii mai trebuie sa si doarma.Frumos ar fi daca nu si-ar mai lasa hartiile,copii,cina si pet-urile pline cu nu vreau sa spun ce fix in fata portii mele.
    Ultimul grup si cel mai enervant posibil este reprezentat de cel al vecinelor batrane care nu mai au treburi acasa si stau la poarta,indiferent ca viscoleste sau e canicula.Cucoanele sunt aranjate,imbricate atat de elegant,incat ai impresia ca se duc ori la sfantul locas de barfa ori la parada zombilor.Femeile isi spun problemele existentiale si probabil si pe cele de pe lumea cealalta,apoi comenteaza subiecte cancan.Dupa ce raman fara si cum  gura trebuie sa vorbeasca,incep a-l discuta pe cutarica si pe cutarica.Nimeni si nimic nu le scapa,apoi sa nu te mire ca stiu ce-ai facut si in somn.Ele stiu de toate pentru toti.Si ca sa fie treaba completa mai si inventeaza cateodata,sau cum spun ele “Am auzit prost.”, lucruri pe care tu nici nu stiai ca le-ai facut.Spre exemplu saptamana trecuta ma cheama la ea,bunica mea cum ca are ceva sa imi zica( si ea face parte din clanul “Babete”).Se pare ca fusesem vazuta la ora 13:00 pe strada impreuna cu un barbat,atentie,barbat si ca ma tinea de mana,iar eu zambeam.Ciudat este faptul ca eu la acea ora eram la liceu,iar daca aveam intentia sa chiulesc,nu eram proasta sa ma arunc in gura lupului.Ca urmare,mi-am primit o cearta destul de frumoasa.Hate them all!
Cam asta imi este cartierul…Astept o sfanta minune,daca nu,face je o minune si puff dispar.


joi, 2 octombrie 2014

Sa ma lasi sa...

Sa ninga si sa curga in noi durerea,sa se strecoare prin vaduri ale sufletului si sa impodobeasca gandurile cu ce este mai rau,albul sa fie acoperit de namolul din vorbe,asta da pedeapsa.Sa iesim cu mainile intinse cerand mila,sa construim fortarete ale amintirilor si sa ne inchidem in ele,sa fugim cu umbrele pe munti,dar intotdeauna sa fim mai inapoi ca altii.Sa ne ascundem dupa miraje si sa nu mai putem gasi realitatea nicicand,sa murmuram cu glas aproape de sfarsit cantecele ce ne-au consacrat anii de fericire,esecul sa existe in intunericul luminii interioare.Sa fugim mereu de nimic,sa intalnim nimicul,sa ne plictisim de fapte,sa dorim inexistentul,macar sa credem c-am fugit de personalitatea noastra.Sa strigam puternic du pace credem,apoi sa nu mai credem nimic,sa numeram secundele si sa le asteptam pe altele.Sa ma lasi sa te sarut,iar tu sa te lasi pe spate,urmele de ceata lasate pe podea sa fie doar tatuaje ale pamantului,sa ma lasi sa te ratacesc prin mine milenii intregi,apoi sa te strig inainte de tarziu.Sa ma lasi sa ma topesc intr-un secol ca un fulg de nea,sa renasc in crematoriu.Sa ma lasi sa ma trezesc in asfintit cu un sirag de somn pe ploape…Sa ma lasi sa te cunosc,chiar daca as ramane in purgatoriu.

marți, 19 august 2014

Doi straini

Tu esti frigul ce imi ajunge pana in oase,iar eu sunt senzatia de caldura.Tu esti frica ce iti face inima sa nu mai pompeze sange,iar eu momentul dupa sperietura.Tu esti natura ce isi dezlipeste buzele fierbinti de pe societate si le da potop,eu sunt seceta ce le ingana cuvinte de dor.Tu esti ploaia ce nu se mai opreste,eu sunt curcubeul de dupa ploaie.Tu esti palida emotie a chemarii inapoi,eu sunt dorinta de a pleca.Noi suntem doi straini care vorbesc despre noi.

sâmbătă, 14 iunie 2014

Ura

As muri doar ca sa te ingenunchiez inainte timpului,sa simti si tu cum este sa pierzi pe cineva drag si sa nu il mai poti reintoarce din drum…Imi doresc ca sageti cu varf de venin sa iti crape sufletul…moartea mea sa fie arcasul care a tintit si a tras.M-as ruga la toate cele sfinte sa iti para lumea mai inceata si sa te intorci mereu de unde ai ramas…sa nu poti continua fara mine viata.N-am compasiune pentru tine,n-am mila,nu iti trebuie mila mea,asa cum nu ti-au trebuit nici sentimentele mele…Nu asa spuneai cand nu eram eu langa tine?Ai confundat fulgerator tot ce ti-am dat,dupa ce ai gresit ai cerut iertare,acum eu nu stiu ce este iertarea…Clipele mele,sa iti aduc din nou aminte,sunt puse in balanta si tremura pentru a fi ridicate catre inalturi…Stiu ca este frumos sa ierti,insa eu nu imi doresc sa iert…De aceea am sa te pictez in ochii fiecarui om,fiind vinovat pentru ce am inceput si n-am putut termina…O sa ramai impietrit ca intr-o fotografie alb-negru,o sa imi simti mangaierile pe ceafa…O sa te inchid in camera de pamant.

sâmbătă, 7 iunie 2014

Sunt

Sunt ca un pescarus obosit de atata zbor ce se aseaza pe catarg infigandu-si ghearele in lemn….Asa par eu cand vreau sa raman intr-un loc,cand plang ca ma dor picioarele de la atatea drumuri…Inca mai falfai din aripi,as mai zbura daca as sti ca orizontul este unul curat si nici o primejdie nu ma asteapta.Eu inca mai exist din cand in cand,indiferent de faptul ca ma ascund pentru a nu fi gasita…Atipesc plangand in fiecare noapte si simt cu disperare cum mor incet,incet la fiecare pagina de gand data.Eu in calea mea,pot asterne,doar lacrimi si desartaciune…Sunt un castel darmat,o umbra ce se destrama,o poarta veche ce iese din balamale,sunt un zid pana la cer unde ingerii se inalta in fata tragediei.Sunt doi ochi negri care zac aruncati in ruine,sunt ceata asezata pe retina intr-o dimineata de iarna,sunt un cantec trist de mort…Sunt un vapor din port ce se scufunda,sunt o coperta de carte rupta,sunt flama rece de iubire ce palpaie printre cei prosti,sunt sangele de pe mainile unui soldat….Sunt cea care s-a nascut pentru a muri,sunt cea care va disparea intr-o clipita.Cine sunt eu cu adevarat?

joi, 5 iunie 2014

Am visat...

Am visat ca eram intr-o padure,in care copacii fugeau sfindand radacinile,unde florile cantau doine,unde pamantul privea parca printr-o ratacire a mintii.Zambeam,acolo macar zambeam,desi nu stiam de ce zambesc,vorbeam calm,sufletul imi era impacat,insa acolo erai si tu…omul negru,trist,cu o durere de torace aproape fatala.Colturile gurii tale ma intepau,ochii ma sfidau,iar pasarile se opreau din zbor cand tu te apropiai.Te voiam afara din lumea mea,din visul meu preasfant,sau voiam eu sa mor pentru un timp,deoarece ma durea prezenta ta.Voiam in fata ta sa creasca un tarm atat de abrupt ca sa nu il poti trece,in asa fel incat nicio corabie de tristete sa nu treaca.

marți, 3 iunie 2014

Lasa totul




Aseaza-te cu mine pe iarba matasoasa,lasa-ti grijile,problemele deoparte si priveste cerul…Nu cauta ceva anume,doar albastrul sa iti coloreze retina…Fi bucuros,lasa natura sa iti infloreasca sufletul,nu privi inapoi,unde se afla negura…Vreau sa imi lasi in dar iubirea ta,vina ce-o porti,sa ti-o car eu in spate,iar tu sa simti dulcele gust al primaverii…Nu iti cer mult,decat sa ratacim in zari necunoscute,sa nu mai stim de noi,sa ne intrebam unul pe altul in ce parte se afla urmatoarea destinatie….sa ne raspundem cu un zambet.Acest aprilie am incredere ca va fi al nostru,sa mergem, sa visam pe maluri,sa vorbim cu duhurile frumusetii si sa nu ne dam seama cum trece timpul.Am asteptat clipele astea toata viata,asa ca,nu vreau sa le pierd intr-o secunda.Fi bucuros om ce imi ai sufletul la tine,fi bucuros ca in mine rasar florile fericirii.

Am vrut sa fiu


Am vrut sa fiu ca o stanca,sa fiu puternica si tare,sa fiu rece si neagra uneori,sa nu ma mai miste nimic din loc,insa ea mi-a spus ca taria ei e trecatoare si ca n-as vrea ca din mine sa cada bucati,asa ca,sa zambesc,fiind ca ura si indiferenta ma va distruge…Am vrut sa fiu ca marea,sa vin si sa plec cand vreau,sa ma retrag cand nu mai pot suporta si sa vin neinvitata,insa marea mi-a spus ca ea este obosita de la atatea drumuri,sa nu fiu ca ea,deoarece imi voi pierde jumatate din viata cautand un loc doar pentru mine.Am vrut sa fiu ca cerul,sa fiu limpede fara pata,linistit,sa am tovarasi norii,insa el mi-a zis sa nu fiu asa,pentru ca el este mai mereu trist,norii sunt trecatori,pasarile la fel,intr-un sfarsit el ramane singur si pustiu….Am vrut sa fiu ca tarmul,sa astept noii zori,sa vad cum soarele se inalta,insa el mi-a spus sa nu imi doresc acest lucru,fiind ca el nu are pe nimeni,soarele il saluta,insa pleaca repede,iar el ramane singur,batut de soare,de vant,de ploi,de frig…Intr-un sfarsit am intrebat viata ce sa fac,deoarece inca nu imi gasisem rostul,iar ea mi-a raspuns “Nu existi prin singuratate,iubeste si raul care te doboara!”

luni, 2 iunie 2014

Imi doresc

Am tacut destul,m-am inclinat in fata ta prea mult si mi-ai considerat fidelitatea arma impotriva sentimentelor tale.Iti multumesc ca m-ai facut ce sunt acum,fara tine n-as fi putut sa dau foc vorbelor.Ma simt mai rece ca iarna,mai saraca,mai simpla…imi doresc complexitatea de dinainte,imi doresc glasul tau sa-l aud…Vreau sa dansez,iarasi pe ritmul inimii tale,sa ma trezesc cu soarele in privirii si sa imi vindec inima rapusa…Probabil imi doresc prea mult,posibil ca tot ce-am facut sa se intoarca impotriva mea…Mi-e frica sa ma trezesc,din nou,intr-un cosmar.

duminică, 1 iunie 2014

In gand cu tine

Am mers cu tine in gand peste tot unde era alb…Prin troiene,flori si livezi cu floare nascanda…M-ai insotit oriunde am vrut sa merg,nu m-ai lasat sa te uit…Prima data te-am urat pentru asta,apoi m-am obisnuit cu ideea ca vei ramane undeva in mine,chiar daca sufletul meu se chinuie sa te scoata afara.Ani de-a randul ai fost ca flama in inauntrul meu….Acum,dupa cum stii si tu,florile albe incep sa cada,troienile se topesc.A venit si timpul tau sa te stingi in mine….Nu vreau sa te mai simt inauntru,fiind ca mi-am pus dragostea in tot ce insemni tu…In privirile tale,in inima ta,in vocea ta,in sarutarea ta…Nu ai stiu sa apreciezi,mi-ai suras si ai plecat,dar am invatat de la tine ca dulceata iubirii este inselatoare,iti multumesc pentru ce m-ai invatat,asa in graba cum a fost.Eu ma chinui sa te sting in mine,deoarece sufletul meu e ca o camera in care vantul sufla pe sub usa,unde moartea geme…Ard ca sa te uit,vreau sa traiesc,desi am impresia ca voi plati cu moartea.

Alunec

Alunec,alunec fara sa imi dau seama unde ma duc,daca mai raman in viata sau moartea ma va lua cu ea…E un taram nou,cu oamenii noi ce se uita mirat la mine.Parca am renascut,insa intr-o alta lume…Este un ceas de taina,limbile ceasului se misca greu,totul are o viteza aproape de stagnare.Din existenta mea se rup bucati,imi aduc aminte cine sunt,de unde vin,insa nu stiu unde ma duc…nimeni nu vrea sa imi spuna,toti ma tin in suspans…Cerul ma invaluie cu o haina albastra,insa eu datoare fiind de mine,vreau sa merg goala.Goala de sentimente,de trairi,de haine.
Dintr-o data totul se face alb,lumina ma vindeca cu albul ei imaculat,ma adaposteste ca pe o straina ce am devenit si alunga randuri de fiinte ce m-au tradat.

Imi vreau viata inapoi,o cer cu ardoare…Vreau sa traiesc din nou in viata mea,sa uit in ea,sa iert in ea,sa chem muzele dureri pana devin un ghem de carne.