Am vrut sa fiu


Am vrut sa fiu ca o stanca,sa fiu puternica si tare,sa fiu rece si neagra uneori,sa nu ma mai miste nimic din loc,insa ea mi-a spus ca taria ei e trecatoare si ca n-as vrea ca din mine sa cada bucati,asa ca,sa zambesc,fiind ca ura si indiferenta ma va distruge…Am vrut sa fiu ca marea,sa vin si sa plec cand vreau,sa ma retrag cand nu mai pot suporta si sa vin neinvitata,insa marea mi-a spus ca ea este obosita de la atatea drumuri,sa nu fiu ca ea,deoarece imi voi pierde jumatate din viata cautand un loc doar pentru mine.Am vrut sa fiu ca cerul,sa fiu limpede fara pata,linistit,sa am tovarasi norii,insa el mi-a zis sa nu fiu asa,pentru ca el este mai mereu trist,norii sunt trecatori,pasarile la fel,intr-un sfarsit el ramane singur si pustiu….Am vrut sa fiu ca tarmul,sa astept noii zori,sa vad cum soarele se inalta,insa el mi-a spus sa nu imi doresc acest lucru,fiind ca el nu are pe nimeni,soarele il saluta,insa pleaca repede,iar el ramane singur,batut de soare,de vant,de ploi,de frig…Intr-un sfarsit am intrebat viata ce sa fac,deoarece inca nu imi gasisem rostul,iar ea mi-a raspuns “Nu existi prin singuratate,iubeste si raul care te doboara!”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alb de rai

Not in time

Mâini zbârcite