Sunt

Sunt ca un pescarus obosit de atata zbor ce se aseaza pe catarg infigandu-si ghearele in lemn….Asa par eu cand vreau sa raman intr-un loc,cand plang ca ma dor picioarele de la atatea drumuri…Inca mai falfai din aripi,as mai zbura daca as sti ca orizontul este unul curat si nici o primejdie nu ma asteapta.Eu inca mai exist din cand in cand,indiferent de faptul ca ma ascund pentru a nu fi gasita…Atipesc plangand in fiecare noapte si simt cu disperare cum mor incet,incet la fiecare pagina de gand data.Eu in calea mea,pot asterne,doar lacrimi si desartaciune…Sunt un castel darmat,o umbra ce se destrama,o poarta veche ce iese din balamale,sunt un zid pana la cer unde ingerii se inalta in fata tragediei.Sunt doi ochi negri care zac aruncati in ruine,sunt ceata asezata pe retina intr-o dimineata de iarna,sunt un cantec trist de mort…Sunt un vapor din port ce se scufunda,sunt o coperta de carte rupta,sunt flama rece de iubire ce palpaie printre cei prosti,sunt sangele de pe mainile unui soldat….Sunt cea care s-a nascut pentru a muri,sunt cea care va disparea intr-o clipita.Cine sunt eu cu adevarat?