Incotro ne indreptam?

Priveai oglinzile cerului intoarse spre asfintit,fumai o tigara,iar eu am indraznit sa vin langa tine si sa te iau de mana.Te-ai uitat ciudat la mine,ca si cum pana atunci nu mai zarisei femeia...Mi-ai spus c-o voce rece si tremuranda: 

"Daca ai venit sa imi tulburi linistea,mai bine pleci,cum au facut si celelalte dinaintea ta."

Voiam sa te cunosc,asa c-am ramas si-am ajuns pana in punctul in care sa ma vad invesmantata in seninul celui dintai rasarit impreuna.Calcam asimetric si sovaitor pe parchetul cald,plecam in puncte diferite,dar ne intorceam in acelasi loc,aceeasi poveste.Faceam totul diferit,uneori nu stiam de ce mai stam laolalta,ce ne lipeste.Eram un suflet oriunde si oricand,iar distanta de pe timpul zilei,se prefacea noaptea intr-o inghesuiala.Inevitabil,a patruns ceata,ne-am pierdut unul de altul,cautandu-ne pe sine,cand sinele nostru era in celalalt.Recunosc ca mi-am grabit pasii prin noroi, dar si tu ai mers pe poteci straine, prin case straine, prin paturi straine atata amar de timp.Azi am invatat ca primaverile nu se mai intorc si cu fiecare an, pustiul se instaleaza.Acum te privesc,parca nu te mai recunosc,poate din cauza cetii ce este in fata noastra,sau poate pentru ca nu mai credem in acea rascruce de lumina si intuneric.Incotro ne indreptam acum, straine?