Lumea

Aprinde-ti o tigara, hai sa vorbim, deoarece nu te-am adus aici sa ne privim in ochii ca doi inamici gata sa se sfasie. Te-am chemat sa iti spun de mine, stiu ca suna egoist, dar vreau sa stii ce-am mai facut de cand ne-am luat a nu stiu cata oara adio in van. As dori sa spun ca viata mea e acum scrumul aceste tigari, scurta, astazi sunt copilul ce nu are puterea intelectuala necesara sa inteleaga lumea, maine adolescentul ce se crede neinteles si vrea sa plece in neant, numai sa plece, apoi poimanine voi deveni adult, un adult ce nu iubeste, nu este iubit, doar privit cu ura si impins sa mearga degeaba prin deserturi vomate de vise. Asa sunt eu momentan, nu mai plag, caci toate astea sunt precum scrumul, odata greoi cade si este calcat, nimic interesant. Nu mai vreau preschimbare, nu mai cred in natura. Mai tii minte? Natura noastra, materia noastra ce plange asemenea unui tablou faimos intr-o galerie de arta sobra. Acum am doar o dorinta in aceasta dupa-amiaza pust...