Black or White?

Sparge-mi ochii sa-ti vad rugina mintii, sa-ti vad siroaiele de nori curgand din sinapse, deoarece eu cu ochii mei acum nu vad nimic, iar tu-mi povestesti de inimi cenusii ce plang, de stele caramizii ce se-arunca in lingheanul unei nopti muribunde. Sparge-mi ochii sa-ti vad monstrii, sa-ti vad aburii sufletului iesind pe gura, fiindca eu cu ochii mei acum nu vad nimic, insa tu-mi canti de saruturile dintre urmele reci, de buze rosiatice care se-nchid la contactul cu noapte muribunda. Sperge-mi ochii sa-ti vad viata de apoi, sa-ti vad silabele rupte si umerii goi, pentru ca ochii mei nu mai vad nimic, doar ca tu, sfant si intotdeauna inamic, mergi suind munti intregi de-a randul, cum imi fuge mie iarasi astazi gandul, la noaptea muribunda. Sparge-mi ochii cu soarele ce rupe-n doua noaptea muribunda destinata numai noua, conducandu-ne catre viata de apoi cu monstrii ce curg de pe rugina retinei ochilor nostri.

    Te-am renegat adesea, deși cu bratele-ți mereu m-ai chemat la tine deschizandu-le, iar eu, varsator de raze neinflorite, te-am înțepat tot timpul cu cate-un spin și-am preferat să te știu închis pe veci, decat urcat pe-un deal, privindu-mă, cum mă descompuneam sub ochii tăi, dar nu-ți ceream nici viață, nici moarte, ci stăteam precum un demon înfruntându-te infantil crezând c-ai să mă lași sa plec cu inima-mi neatinsă.

Am imbatranit vazand cu ochii, viata-mi toata dansand in ploaie langa dansul, doar ca el n-o tinea la fel de strans ca mine, cateodata, uitand s-o mai tina de mana. Stam pe banca rece privind amarnic si ma intrebam prosteste ce-o vedea la unul ca dansul. Cand barba-mi cazu la genunchii grei, ea s-a intorsla mine spunadu-mi: "Tu suflet stingher, pe mine ai asteptat atat? Sec de timp stai si privesti in gol, nu stii ca eu va iubesc si-apoi v-omor? De ce-ai mai stat atat de mult sa ma privesti, cand stii ca frumusetea mea in altele ar fi trebuit sa o gasesti?'' Imi lacrimau ochii cand o ascultam, ea nu ma iubea cum o iubeam, statusem atat de mult sa o astept incat scamele neputintei ramasesera in gat. Dar era frumoasa si n-as fi putut  s-o parasesc subit pentru alta femeie, asadar cu glas obosit si bland am intrebat "De ce cand iubesti arunci?"

Deschide-ma, rupe-ma si intra, e liber, doar sa nu ma atingi la inima, veninul verde din ea te-ar omori instant si eu te vreau acolo, desi n-am de ce sa te tin. Absurda cerinta, cu toate ca sufletu-mi te-ar lua de mana si te-ar plimba peste tot, prin incaperile pe care le tin inchise, acolo, in acele incaperi-mi sunt stihiile stranse de ani in sir, stand sa-mi iasa pe gura. Acopera-ma tu cand intrii si tine-ma de plamani sa nu-ti  pot inspira mirosul, fiindca nu vrea sa te otravesc cu aerul meu. Eu sunt radacina unui intreg haos, nu ti-as face rau niciodata, desi te-as ineca in lacrimile ce-mi curg pe obrajii dezgoliti de ploi.