Am o fântână secătuită în suflet

Am fântână secătuită-n suflet
de eșecul dureros c-am fost cruțat.

Ce-am mai certat moartea aprinsă
și ce-o mai priveam când se dezbrăca
lăsându-și suav pe umerii albi
mantiile negre de dezastru.

Un curtezan al infernului ce zugrăvea
pereții cu sânge, nu mă temeam să mor,
căci voiam să mă iubesc cu moartea,
ce veșnic ar fi fost.

Am o fântână secătuită-n suflet
și-e beznă deasă, mi-e frig cumplit,
iar iubita mea nu mai vine astăzi
cu elixirul morții să mă facă fericit.

Moartea mă-nșeală iar cu alții...


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

My love

Ultimul dans