Postări

My love

Imagine
My love is the encouragement when you feel your knees weak The calm which starts when every move keeps you provoked The medicine you take when you feel tired and completely sick The wind that resides gently when you have your eyes soaked My love cannot lie, my love cannot disappear, cannot even harm She stays night over night contemplating the beautiful far stars My love is the shield, the sword, in a war the vengeful strong arm She does not desert anything and she will always heal the scars My love is the wanderer seeking peace with not poisonous waters She will cross the lakes, mountains, and fires without crying voice My love is the hurricane, a light that your old nightmare slaughters She will raise her hands in a crowded place to show you a choice But my love is not for sale, my love does not wait for your balance My love gives you all but will never wait if she will feel only absence
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Not in time

Imagine
Tell me what should I do when I hear your call, because I am on the bridge of love, ready, so ready to fall and I do not expect you to turn your eyes never to hear my heartbeat that for you slowly dies. Tell what should I do to not look so petrified, because I am at the end of the stairs, ready, so ready to drop and I do not have a fear, I am not terrified you will never gaze at the light that runs into my sight. Tell what should I do not to believe in an illusion because I am at the end of the highway, ready, so ready to crush and I do not heave remorse, not an allusion you will never reach me in time not in time to be mine.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Lume

Ce convingere să-ți dau de astă lume? N-am ramuri s-o acopăr, dar nici brațe s-o alung, nici vrăji s-o fac precum a mării spume, ci am un creion sălbatic ce scrie, netrebnic sărind în zale când cu mâinile sale de aramă, bătrâna doamnă mă prinde-n jocul ei nefericit și-mi dă să beau din secetă dulcele elixir de nimic. Pe ce să mă răzbun eu, de ce să aburesc? N-am putere s-o înfrâng, dar nici s-o împac, nici în cânturi să-i mai vorbesc, ci am o pensulă răzvrătită ce pictează când cu pumnii ei rănind mă lovește neîncetat și-mi dă drept tratament dulcele-i exil medicament.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Viață

Imagine
Se-mprăștie lumina-n ale întunericului unghiuri La greutatea straturilor de boală se fac anunțuri Că se sfârșesc milenii sub ale Vieții ochi tulburi, Iară muzica se oprește brusc sub mii de enunțuri Se-ntâlnesc cascade la marginea portului îngust, Freamăt sumbru, pădurile fac astăzi mică șaradă, Căldură imensă din cauza acestui apus de august, Doar invinșii au rămas prin preajmă ca să o vadă Își pune vrednicii războinici căzuți pe rând în osuar, Privește strâmb, urăște acest mers atât de rutinar, Însă este târziu, se-aude cântecul trist de clopotar, Viața, astăzi, își soarbe veninul propriu, acid, amar.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Am o fântână secătuită în suflet

Imagine
Am fântână secătuită-n suflet de eșecul dureros c-am fost cruțat. Ce-am mai certat moartea aprinsă și ce-o mai priveam când se dezbrăca lăsându-și suav pe umerii albi mantiile negre de dezastru. Un curtezan al infernului ce zugrăvea pereții cu sânge, nu mă temeam să mor, căci voiam să mă iubesc cu moartea, ce veșnic ar fi fost. Am o fântână secătuită-n suflet și-e beznă deasă, mi-e frig cumplit, iar iubita mea nu mai vine astăzi cu elixirul morții să mă facă fericit. Moartea mă-nșeală iar cu alții...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Alb de rai

Imagine
Mă cutremuram când te-auzeam plângând, însângerat fluture și te-am chemat adeseori și-n surzimea timpului și-n vreme de război, să-mi fii alături, pentru că numai eu știu a te proteja, dar acum  văd grimasa feței tale, ține loc de anarhia sufletului tău de-a fi liber precum un animal scăpat din cușca dresorului. Nu-ți rupeam aripile dacă asta te gândeai, le pictam cercuri frumoase cu alb de rai.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Ajută-mă

Imagine
Ajută-mă să-mi desfac venele, să-mi deschid încheieturile lăsând să curgă limpede afară anotimpurile reci păstrate în mine, vreau să zbor peste meleaguri, însă sunt prinsă de ele cu ațe, vin-o și rupe-mi glezna, apoi strânge-mă-n brațe. Ajută-mă să-mi desfac venele, să-mi las veninul să curgă, să se scurgă tot rămânând, doar goliciunea corpului meu, să simt fiecare clipă ușoară, scăpând de zilele-mi ca de negi. Știu, e imposibil oarecum să m-asculți murind și să-nțelegi.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe