Alb de rai

Mă cutremuram când te-auzeam plângând,
însângerat fluture și te-am chemat adeseori
și-n surzimea timpului și-n vreme de război,
să-mi fii alături, pentru că numai eu știu
a te proteja,
dar acum  văd grimasa feței tale, ține loc
de anarhia sufletului tău de-a fi liber
precum un animal scăpat din cușca dresorului.

Nu-ți rupeam aripile dacă asta te gândeai,
le pictam cercuri frumoase cu alb de rai.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

My love

Imagine
My love is the encouragement when you feel your knees weak The calm which starts when every move keeps you provoked The medicine you take when you feel tired and completely sick The wind that resides gently when you have your eyes soaked My love cannot lie, my love cannot disappear, cannot even harm She stays night over night contemplating the beautiful far stars My love is the shield, the sword, in a war the vengeful strong arm She does not desert anything and she will always heal the scars My love is the wanderer seeking peace with not poisonous waters She will cross the lakes, mountains, and fires without crying voice My love is the hurricane, a light that your old nightmare slaughters She will raise her hands in a crowded place to show you a choice But my love is not for sale, my love does not wait for your balance My love gives you all but will never wait if she will feel only absence
Citiți mai multe

Ultimul dans

Imagine
Acordă-mi ultimul dans înainte să pleci, Dă-mi inima-ți caldă, dă-mi mâinile reci Nu vreau în această seară să mă înțelegi Doar să plutim pe ritmul pe care-l alegi Vreau a-mi simți chemarea, ați simți pieptul Când eu pășesc cu stângul, tu fă-o cu dreptul, Când eu te voi lua de șold, tu ia-mă de braț Să dansăm astă seară cu voie bună și nesaț, Iar când va bate miezul nopții și o să te duci Să-mi dai privirea toată, buzele-ți tale dulci, Pe cel din urmă acord să fii a mea prima dată Să-mi juri grăbit că nu mă vei uita niciodată.
Citiți mai multe

Am o fântână secătuită în suflet

Imagine
Am fântână secătuită-n suflet de eșecul dureros c-am fost cruțat. Ce-am mai certat moartea aprinsă și ce-o mai priveam când se dezbrăca lăsându-și suav pe umerii albi mantiile negre de dezastru. Un curtezan al infernului ce zugrăvea pereții cu sânge, nu mă temeam să mor, căci voiam să mă iubesc cu moartea, ce veșnic ar fi fost. Am o fântână secătuită-n suflet și-e beznă deasă, mi-e frig cumplit, iar iubita mea nu mai vine astăzi cu elixirul morții să mă facă fericit. Moartea mă-nșeală iar cu alții...
Citiți mai multe