Adio

   Noi venim dinspre nimic si ne ducem spre nimic. Totul incepe cu impotrivire, apoi cu o intoarcere, un raspuns la o intrebare, un semn de afectiune modelat dupa forma sufletului nostru. Apoi trece timpul, soarele isi cumpaneste asfintitul, zilele trec, noapte, zi, noapte. Daruire cu chip imbujorat, dupa, cateva clipe tacere. Constructia unei povesti de abia acum se inalta. Mai trece timpul, el e acolo, ea aici, nu se mai vede umbra ce acopera monotonia, acum e tristete si pasi incoltind fugitiv pe dusumea. Stau neclintiti, le tipa sufletele, s-a indepartat iubirea. Ca un pescarus schilod el calca stramb, ea plange. Timpul asta se tulbura, clipa e incremenita, durere. Durerea a devenit o lacrima stinghera, au secat pentru totdeauna zambetele. Isi rostesc "Adio!".