Dragul meu
Vin-o langa mine, aseaza-te pe un scaun si ascult-ma cu atentie. Am ceva sa iti comunic, ceva serios, poate la un moment dat, cand nu vei avea ce face si timp de mine, ma vei intelege, atat pe mine cat si ceea ce scriu.
Vreau sa iti marturisesc tie ca nu scriu, pentru ca nu am ce face sau pentru ca este o moda, ci pentru ca simt.
Tu, nefiind obisnuit cu intunericul mintii mele, nu ai stat niciodata sa analizezi.
Prin urmare,ma angajez eu sa iti povestesc ce vreau sa spun in propriile mele creatii. Asculta-ma, te rog!
Textele mele sunt proiectii interioare, ale luminii, ale viselor, ale esecurilor, ale amintirilor, chiar si a mortii. As putea spune ca sunt texte existentialiste ce au in centru spiritul meu uman ce cauta in permanenta sensul vietii, spre libertate. Aceasta reprezinta meditatiile mele profunde, nostalgice si pesimiste asupra apectelor cotidiene. Totodata din ele se releva importanta sufletului uman si forta regeneratoare a gandurilor mele care ar putea trasa o alta traiectorie a vietii. Din ele reies nevoile mele acute de regasire a eului meu interior, dar si cautarea locului in Univers. Indoiala, incertitudinea, spiritul tulburat si macinat sunt caracteristicile mele, a vietii mele formata din lumini si umbre. Eu sunt captiva propriului meu destin si incerc sa-l depasesc, dar intervine suferinta, sacrificiul de sine, tristetea.
Am hotarari acerbe pentru a iesi din timp si de a permanentiza aspiratiile mele spre absolut care constituia transfigurarea sufletului meu.Folosesc idei de metamorfozare, pentru ca mi se pare cea mai buna modalitate prin care sa ma integrez in toate armoniile, eu refuz destinul claustrant in care toti din jurul meu sunt potrivnici, impasibili si aroganti. Pana si gandurile mele sunt metamorfozate, ce vor sa sugereze ca puterea lor poate preschimba sau transforma intreaga lume. Eu doresc sa ilustrez lipsa sperantei unui om mic care conduce inevitabil catre un labirint interior, catre dramele mele existentiale.Vreau sa ma regasesc pe mine, vreau sa inteleg, de aceea scriu.
Atat, dragul meu am sa iti spun, nu te mai retin.
Multumesc ca ai stat de vorba cu mine si chiar daca nu ai inteles nimic, eu te mai astept.
Macar stiu ca ochii tai privesc ce am sacrificat cand ochii mei au plans.
Comentarii
Trimiteți un comentariu