Translate

miercuri, 27 ianuarie 2016

Apa si zaruri

Ochii capitanului Falkenburg acoperiti de valul intunericului absorb substanta neagra a noptii si fetele zarurilor care se misca pe masa de lemn uda si mancata de cariile timpului.Exactitatea cu care priveste spre pierzanie poate sugruma pe oricine, nu vrea sa i se dizolve norocul.Lichidul din halba mare tremura, iar afara furtuna se instaleaza valurile mancand din tot ce prind, cerul traind in extaz intr-un dans cu tunetele si cu fulgerele.Corabia se misca din ce in ce mai repede, incat zarurile ultime i-au adus capitanului inca o pierdere.Dand cu pumnul greoi in masa, scrajnind din dinti, tulburand niste cuvinte de neinteles aproape ca-l insfaca de grumaz pe subcapitan.Usa compartimentului se deschide zgomotos si lasa sa se vada un tanar aproape inghetat de frica din care se scurge apa.Cu tremurul in cuvinte, striveste in maxilare cateva sunete:
"Capitane, oceanul isi dezlantuie ura adevarata si din el se scurg siroaie de tenebre.Trebuie sa facem ceva, caci vantul se inteteste si in curand ne vom intalni cu fiarele acvatice.Avem nevoie de tine, deoarece panica domina pe punte.Capitane, ma auzi?"
"Lasa-ma, am pierdut deja prea multe jocuri, ia carma si lasa-ma.Te comporti ca o femeie vulnerabila in fata unei iubirii ce s-a scurs.Esti marinar sau esti doar un instinct de aparare?"
"Ne vom scufunda in cele mai apropiate clipe, capitane.Unii dintre marinari vor sa se arunce peste bord, cum poti sta in acest haos si sa nu faci nimic?"
"Nu vreau.Ia-l pe Frantz si ocupa-te singur de o simpla furtuna ce aproape ca ti-a infipt in suflet un pumnal.Am destul amar incat sa inveninez pe oricine."
O miscare brusca a corabiei il face pe capitan sa cada de pe scaun scuturandu-i toate oasele incat peretele compartimentului il absoarbe in el.Lampa cade pe jos, iar din aceasta iese o vapaie ce scuipa caldura unui infern groaznic.Inselat de coniac si afumat de trabuc, capitanul de abia poate sa se ridice.Din flacara arzanda iese un chip negru si doua coarne imense ce aproape ca-l sfasie pe capitan.
" Falkenburg, Falkenburg, ce se intampla cu mintea ta incoerenta?Vrei sa ne intalnim pe celalalt taram impreuna cu toti cei nevinovati pe care tu ii conduci catre moarte?Zarurile-ti joaca viata si tu stai aici poposindu-ti trupul.Ce nemernic presupun ca vrei sa fii, dar vezi tu, poate ca eu iti voi ajuta viitorul.Poate un joc de zaruri te va salva de la ispita mortii, doar nu vrei sa mori, nu e asa Falkenburg?"
Cu ochii scanteind de durere si cu imbibat in alcool in instincte replica cu glas aproape decedat cuvintele ce avea sa ii schimbe soarta:
"Nuu, nu vreau sa mor, nu vreau sa sfarsesc stalcit in bataia asta a sortii, m-a plesnit viata destul.Ajuta-ma si iti jur ca iti voi da tot ce imi ceri, numai nu lasa ziua asta sa fie sigilata cu vieti curmate."
"Buna alegere.Uite-ti zarurile.Daca iti va cadea cifra 3 cu durere in sufletul meu fidel mortii vei fi anihilat pana in maduva, insa daca iti va cadea cifra 6 rascolind lumea am sa te salvez de la o pieire nefasta.Nervii tai nu se vor mai rascoli niciodata dupa aceasta incercare, nici furia nu te va mai invada intepandu-ti fibrele.Vei fi cunoscut ca cel mai mare capitan care infruntand moartea va cunoaste succesul, in fiecare secunda vei fi aclamant de fiinte si nefiinte, doar cu intelegerea sa nu cunosti trufia, deoarece daca te adapi de la dansa, vei hoinari toata viata-ti de apoi pe mare impreuna cu cei de aici si nu vei gasi casa niciodata."
"Bine."
Aruncand cu zarul, capitanul tipa cu infumurare:
"Cifra 6!Cifra 6!Acum termina aceasta furtuna si dispari din ochii mei pana nu ma voi rasuci la trup si o palma iti va clatina destinul."
"Poftim? Furios, ajutorul capitanului se transforma in cea mai neagra durere.
In anul 1669 a fost gasita o corabie sfartecata de furtuna adusa la mal impreuna cu 20 de membri ai echipajului printre care se afla si capitanul acestora.Cativa ani mai tarziu pescarii afirmau ingroziti ca spirite de marinari si o corabie poposesc in fiecare seara gemand si strigand dupa ajutor.

joi, 14 ianuarie 2016

Păsări


"Te-ai gandit vreodata sa fim pasari?Sa zburam in inaltul cerului pana dam de marginile raiului si sa intram fara lesul pamantean in cimitirul acela alb? spunea ea inelandu-si buclele roscate pe degetul mare.Emotiile cutreierau prin ochii ei, dar neavand curajul sa si le arate le tinea inchise inghitind chei nesfarsite.Era bine sa nu stie nimeni de ce simte, avea protectie, ce-i trebuia mai mult?"
"De unde stii ca raiul este un cimitir?Poate fi doar o stare de bine parsiva, sau un intuneric vulgar.replica el dezordonand speranta domnisoarei care-l privea acum desculta de orice caldura.Unduirea vazului grava o vedea ca pe un artefact plin de scame."
"Esti un pesimist convins care nu si-a inchis starea cristalizata.De ce sa nu crezi macar o data intr-o iluzie poate facatoare de minuni?Cartile acelea care insumeaza niste concepte, false bucurii si somnolente degradarii sunt de fapt nimic.Doar n-o sa iti dedici viata studiului si despicatului in straturi subtiri fiecare fraza neregula.Presezi prea mult si uiti fericirea care tipa si se jupuie singura.Radea descoperind perlele unui cer inchis si nu stia cum sa-l faca sa ii zica ceva cu adevarat sensibil.Mirosea a tigari, imbacseala, nesomn in apartamentul sau, dar aici se simtea precum intr-o fortareata, fara oamenii care s-o enerveze.
"Uneori ai niste fraze pe care nu le pot intelege.Ti se urca o idee din talpi pana in gat, scurma durerea, galgaie ceva in urechi si iti manjeste spiritul de a fi.Te credeam fixa, nu dispusa sa crezi oricare balivern inventat de oameni care nu isi au ocupatie.S-a demonstrat ca nu mai exista nimic, asta e."
Se uita in ochii lui cu flacari si smulgandu-si nerabdarea izbugneste subit.
"Chiar te multumesti cu atat?Sa stii ca maine poti sa mori, sa te ingroape si sa putrezesti si sa nu iti pese?Cum poti gandi ca un om firav ce-si strecoara venin in sange, doar, doar poate moare fara prea mult durere.Nu sunt atat de rationala, insa nu vreau sa imi vad sinele intr-un pat peste 20 de ani cum se zvarcoleste primind medicament intravenos mirosind a nebunie.Poate ca eu stiu sa ma agat mai bine de apoi, decat tine.Fa si tu la fel, te-ai incordat prea mult."
"Eu nu imi var mana in ce stiu ca nu pot scrie, iar daca vreau sa dezbrac haina ipocriziei si sa mi-o pun pe mine crezand ca rai, iad, Dumnezeu si alte maruntisuri exista inseamna ca voi fi nebun si mi se va scurge nectar din palma.Nu sunt lacom si nici hapsan sa cred ca punandu-mi catuse cu ceva, mergand pe un drum ca al vostru voi ajunge catre vreo Valhala."
"Uita-te putin la tine.Foi mucegaite, fara vreun geam deschis cu zilele, miros de tigari, plictisul scurgandu-se de pe pereti, tone de cafele fierbinti in sange.Ii lingi arterele tristetii si vrei sa sug si eu din ea.Cand vei intelege ca esti viu, puternic, menit sa fii o fiinta efemera, nu doar un pasaj rupt?"
"Ma nasc intr-o secunda si ma prabusesc in alta.Stand cu mine timp de un an ai invatat ca eu sunt un negativ necesar, iar tu o printesa inger ce trebuie sa ma salveze.Eu nu am sfarsit si nici inceput, caci sunt mort si ingropat demult, femeie..."

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Balerina

O balerina isi unduie bratele facand miscari precum ale unui inger ce poate cadea din ceruri in orice clipa.Cearcanele ochilor, morminte ale oboselii ingroapa doua safire, buzele sale rubinii se misca usor parca in bataia unei brize.Dansa parca in ritmul sunetelor, atat de intens incat te pierdeai hipnotizat in frumusetea buclelor negre si a miscarilor angelice demonice.Simetria sa era exacta, construita parca sa acopere o catedrala in ani de munca.Simtea ca trebuie sa ia o pauza asa ca cu ultime influente se opreste, iar odata cu oprirea sa timpul sta pe loc.Din capatul salii apare un domn sobru, lipsit parca de grija zilei de maine avand in maini un contract imaculat.
"Impresionante miscari ce-ti desarvarsesc caracterul de superior al rasei tale.Te urmaresc de ani intregi si pe langa tine eu par un lepros care vrea sa iti puna in ghips niste oportunitati.Sunt plin de framantari in ceea ce te priveste si nu te vreau inchisa in aceasta sala pe vecie dansand maiastru pentru niste lebede obosite ce se uita neintelegand arta si ardoarea ta catre frumos.Am un contract care ti-ar sparge clepsidra asteptarilor, te voi face ceea ce visezi de mica in schimbul a nimic.Cu mine alaturi vei fi un uragan de sentimente ce se destainuie pe scena.Nu vei regreta colaborarea aceasta interminabila, te asigur cu pielea-mi sfarainda de placerea de a te avea."
"Crezi ca nu stiu cine esti?Cine-mi propune mie fervori de diamant, succes de otel si stralucite zile in afara de un demon?N-am facut pact cu prostia in acesti ani de munca si nici n-o sa fac vreun pact cu tine acum.Crezi ca nu vad in ochii tai sticlosi de polei ce iti doresti de fapt?Marioneta nu vreau sa iti ajung in maini si nici sa imi cada in suflet boli si triste momente.Cauta pe altcineva, fiindca eu prefer sa imi rup degetele in speranta ca intr-o zi, pentru cateva minute ma vor aplauda oamenii asa cum merit.Te invit sa imi dai timpul inapoi si sa iti iei contractul diavolesc."
"Atunci, pentru ca imi refuzi aceasta invitatie, te blestem in clipele ce vor veni sa ai chip calamitat, suflet spart si trist, sa respiri melancolii, sa ramai singura si nimeni sa nu iti poata privii sufletul de uratenia corpului.Nimeni nu invinge destinul fara ajutor, iar tu, draga mea tocmai ti-ai semnat sentinta la o moarte lenta.Ce nu stii tu este ca eu, cazut cum sunt din ceruri, pot transforma frumusetea zilei in noapte si oamenii in demoni.Asa ca, indiferent ca n-ai vrut sansa mea, tot vei fi cunoscuta ca o pedeapsa diavoleasca in loc de o muza a dansului frumos."
1907, Anglia.Oglinda adaposteste doi ochi acoperiti de o masca.