Păsări

"Te-ai gandit vreodata sa fim pasari?Sa zburam in inaltul cerului pana dam de marginile raiului si sa intram fara lesul pamantean in cimitirul acela alb? spunea ea inelandu-si buclele roscate pe degetul mare.Emotiile cutreierau prin ochii ei, dar neavand curajul sa si le arate le tinea inchise inghitind chei nesfarsite.Era bine sa nu stie nimeni de ce simte, avea protectie, ce-i trebuia mai mult?"
"De unde stii ca raiul este un cimitir?Poate fi doar o stare de bine parsiva, sau un intuneric vulgar.replica el, dezordonand speranta domnisoarei care-l privea acum desculta de orice caldura.Unduirea vazului grava o vedea ca pe un artefact plin de scame."
"Esti un pesimist convins care nu si-a inchis starea cristalizata.De ce sa nu crezi macar o data intr-o iluzie poate facatoare de minuni?Cartile acelea care insumeaza niste concepte, false bucurii si somnolente degradarii sunt de fapt nimic.Doar n-o sa iti dedici viata studiului si despicatului in straturi subtiri fiecare fraza neregula.Presezi prea mult si uiti fericirea care tipa si se jupuie singura.Radea descoperind perlele unui cer inchis si nu stia cum sa-l faca sa ii zica ceva cu adevarat sensibil.Mirosea a tigari, imbacseala, nesomn in apartamentul sau, dar aici se simtea precum intr-o fortareata, fara oamenii care s-o enerveze.
"Uneori ai niste fraze pe care nu le pot intelege.Ti se urca o idee din talpi pana in gat, scurma durerea, galgaie ceva in urechi si iti manjeste spiritul de a fi.Te credeam fixa, nu dispusa sa crezi oricare balivern inventat de oameni care nu isi au ocupatie.S-a demonstrat ca nu mai exista nimic, asta e."
Se uita in ochii lui cu flacari si smulgandu-si nerabdarea izbugneste subit.
"Chiar te multumesti cu atat?Sa stii ca maine poti sa mori, sa te ingroape si sa putrezesti si sa nu iti pese?Cum poti gandi ca un om firav ce-si strecoara venin in sange, doar, doar poate moare fara prea mult durere.Nu sunt atat de rationala, insa nu vreau sa imi vad sinele intr-un pat peste 20 de ani cum se zvarcoleste primind medicament intravenos mirosind a nebunie.Poate ca eu stiu sa ma agat mai bine de apoi, decat tine.Fa si tu la fel, te-ai incordat prea mult."
"Eu nu imi var mana in ce stiu ca nu pot scrie, iar daca vreau sa dezbrac haina ipocriziei si sa mi-o pun pe mine crezand ca rai, iad, Dumnezeu si alte maruntisuri exista inseamna ca voi fi nebun si mi se va scurge nectar din palma.Nu sunt lacom si nici hapsan sa cred ca punandu-mi catuse cu ceva, mergand pe un drum ca al vostru voi ajunge catre vreo Valhala."
"Uita-te putin la tine.Foi mucegaite, fara vreun geam deschis cu zilele, miros de tigari, plictisul scurgandu-se de pe pereti, tone de cafele fierbinti in sange.Ii lingi arterele tristetii si vrei sa sug si eu din ea.Cand vei intelege ca esti viu, puternic, menit sa fii o fiinta efemera, nu doar un pasaj rupt?"
"Ma nasc intr-o secunda si ma prabusesc in alta.Stand cu mine timp de un an ai invatat ca eu sunt un negativ necesar, iar tu o printesa inger ce trebuie sa ma salveze.Eu nu am sfarsit si nici inceput, caci sunt mort si ingropat demult, femeie..."