Translate

sâmbătă, 30 aprilie 2016

Al cercului neant

Bijuteria mea-i un compas de cupru
ce-mi arata departarea de punctul finit,
doar ca stricandu-se,
mi-a aratat directia spre infinit.
Rupandu-ma de meleagurile mele de fum,
mi-am cautat drum spre nemurire
mergand fara oprire fara vreun punct.
Hoinarind prin Univers am realizat
ca totul este o-nscenare si ca eu,
pana acum,
am umblat in al cercului neant.

duminică, 24 aprilie 2016

Bastard al noptii

Sunt un bastard al noptii ce traieste printre stele
si-ncearca sa prinda-n palme constalatiile toate,
doar ca-n paharul Universului stau veacuri ascunse
ce nu pot fi intelese, decat de un prinos curat.
Eu am muscat mana destinului care m-a hranit
si-acum sunt hoinar calomniind mediul citadin
care-mi asculta cuvintele imprastiate cand drama-mi
pune catusele din geniu facandu-ma un cadet
al clipelor de jar ce stau in centrul unui sicriu fantezist.
Sunt un Kant si-un Platon in acelasi timp, din pacate
n-am sa schimb nimic din ce e al meu pentru voi,
prefer a muri cu zambetul agatat de haina, decat un
simplu muritor ce-si are scris pe frunte un cod de bare.

joi, 21 aprilie 2016

Arsura din tâmple

Mi-e cruda arsura din tample, fiindca gandurile toate
poposit-au in ele, in curand se vor face scrum fiecare,
iar eu am sa raman cu veninul de scorpion tasnind
din tavanul ochilor mei ascunsi sub salcamul scalpului.
Am sa vindec arsura din tample cu ceai de venin
din pocalul pacatelor fiecaruia ce mi-a trecut pragul
si mi-a ascultat susurul mintii apretat intr-o insiruire
de sentimente ce se agata precum scaiele de mine.
Eu nu scriu poezii, versuri, proza, caci n-am talent,
ci scriu ganduri, amintiri, emotii si cateodata
mai arunc o palma vietii ce m-a crescut singura fara
vreun tata.

duminică, 17 aprilie 2016

Vreau o casă în mijlocul mării

Vreau o casă-n mijlocul mării
în care, din când in când
sa-mi aduc speranțele și să le trec
într-un calendar.
Vreau o casă-n mijlocul mării
ca o navă, pe puntea căruia
să se adune fiecare fulger al minții
anihilându-mi tristețea iar.
Vreau o casă-n mijlocul mării
unde să-mi ascund arsenicul,
să fie strâmtă și să nu pot respira,
moartea-mi fie dar.
Vreau o casă-n mijlocul mării
strâmtă, dar s-am loc de garoafe
și-o fructieră să-mi pun poamele
bucuriei ce-o simt rar.

miercuri, 13 aprilie 2016

Firea-ți bolnavă

Atinge-ma cu firea-ti bolnava
si da durerea,
vreau sa iti simt buzele fierbinti si uscate
sarutandu-ma cu lumea si moartea,
ca mai apoi din buza de sus sa iti creasca
o tamaduitoare si sa te faca bine,
iar pe buza de jos urzica
pentru a-ti infige colti-n mine.
Atinge-ma cu degetele mici si subtiri
si da caldura,
simtindu-ma al nimanui vreau sa iti iau
febra trairilor apuse si sa le indepartez
ca mai apoi tu sa stai la cafea cu viata,
dar mai rece ca niciodata sa fii
si sa ma atingi pe suflet
cu toata mania din tine si toata greata.
Atinge-ma cu privirea-ti incetosata
si da paianjenii,
din ei sa iti fac colier de cristal si rubine,
sa ti-l pun la gat laudandu-te cu frumusetea,
sa-mi rupi coastele si sa ma lasi sangerand
pentru ca vezi, tu esti bolnava, salbatica,
iar eu sunt un efemer plapand.
Atinge-ma cu gandul impietrit,
sa iti sculptez din el un altar frumos
cand nu te astepti sa ti-l pun la capatai
unde la un moment dat te vei inchina
la vreun demon sau vreo himera,
deoarece eu sunt calm si surprinzator,
tu esti cea care dispera.
Atinge-ma cu neintelesul ce il intelegi,
oricum stiindu-le pe toate,
tainele iti par, doar jucarii cu care zilnic
te joci, seara cand inchizi ochii
le visezi si atingand cerul cu ele
uiti necuviincios ca eu sunt liber,
iar tu ai zabrele.

sâmbătă, 9 aprilie 2016

Din neguri

Din neguri, stramba-mi gura
recita poezia mortii,
iar in pragul sortii
mi se opreste universul
si vine luandu-mi mana.
Privesc frumosele-mi scuturi
tihnidu-mi bratul tare
azi nu ma doare,
caci am aripi mii de fluturi.
Strivesc corola-mi neputintei
cu osemintele lunii
in ziua saptamanii,
dau alta esenta lumii si fiintei.
Daca ma duci sa-mi tii bratul,
fiindca-s obosita
si adormita
sa nu ma prinda moartea-n santul
sau.
Cutreiera cu mine iubirea-ti plapanda
asculta-mi sufletul
cu urletul,
eu cu al meu trup jur a-ti da izbanda.


sâmbătă, 2 aprilie 2016

12 perechi de coaste

Te-ai urcat pe primele-mi sapte coaste
spunandu-mi sapte pacate,
iar eu, rupandu-mi-le,
voiam s-ajung la tine, sa te prind
intre ele,
apoi te-ai urcat pe celelalte-mi trei coaste
spargandu-mi trei dorinte,
iar eu, rupandu-mi-le,
voiam s-ajung la tine, sa te prind
intre ele,
apoi te-ai urcat pe ultimele-mi  doua coaste
despartindu-te de mine,
iar eu, rupandu-mi-le,
voiam sa ajung la tine, dar m-am prins
intre ele.