Translate

duminică, 1 noiembrie 2015

E negru...

              Disper...De ieri simt o durere surda care imi porneste din mijlocul coloanei si se opreste in moalele capului.De ieri tremur la fiecare zgomot mai puternic, la fiecare usa trantita, la fiecare miscare mai stranie.Am ramas captiva intr-un cosmar din care nimic si nimeni nu ma poate trezi.Cu toate acestea nu am fost acolo, nu am vazut, nu am simtit, dar stransoarea si teama mi-e inclestata pana in maduva oaselor.N-am putut dormi cum trebuie.Am ramas cu o lipsa, cu un gol, care desi nu este al meu pe de-a intregul se afla acolo.Ganduri negre imi vin in minte si imi pun constant intrebarea "De ce asa?", insa nimeni nu apare sa raspunda.Cu ochii inchisi imi imaginez un clavar, un infer care seaca totul si ma vad si pe mine acolo.Pana si in somn am avut senzatia unei arderi continue, unui tremur ca in momentul in care febra mare napusteste asupra corpului.In plina noapte am avut senzatia ca ma inec si m-am trezit cu ochii umezi si tusind.
              Mi se rup bucati din suflet si am o vraieste pe care nu o pot aranja, o cantitate de stari, probabil care daca le-as fi putut transpune in exterio m-ar omori pana si pe mine.Am greutatea unor haltere pe mine si ma simt prinsa sub ele neputand iesi.Am scurte clipe cand imi vine sa plang.Dupa toate acestea ma simt inutila si insuficienta ca om.Parca vinovatia ca eu sunt bine imi da tarcoale.
             Nu-i scriere de emotie, de dorinta de a iesi in evidenta.E scrierea unui soc, unei traume cu toate ca nici n-am fost atinsa.Ma strang peretii si e negru totul.
"De departe vine prefestirea unui sfarsit apasator
si eu imi port tristetea ca pe un copil prin sali de spital reci si intunecoase."

vineri, 9 octombrie 2015

Străină

Consumul propriei fiinte m-a facut sa strivesc melcii de pe planeta timpului, fiindca ma tineau pe loc ingreunandu-mi ascendenta sau drumul catre abis, iar din pasta lor mi-am construit gratii care despart doua secunde alaturate.Din acel moment timpul face greva si cere libertatea zilelor ca un om ce se scalda intr-un hohot imens de ras pentru a dezintegra tacerea provocatoare de aer posac.Inauntrul meu este penetrat de tot felul de idei, de la meschinarii la iluzii cu care plictisesc exteriorul, pentru ca am spart toate oglinzile in care ma infatisau diversificat trebuie sa platesc cu o perioada de incertitudine.Sau poate am sa dau o petrecere in cinstea prostiei omenesti la care am sa invit rictusul, ranjetul si sarcasmul.Nu m-am hotarat inca ce imi doresc sa fiu, ori o panica in societate care tine bratul disperarii deghizate in curaj, ori o fiinta cu movul spaimei pe ploape si genele rimelate  cu intunericul macabru, ori o simplista pe ale carei buze straluceste sinistru sangele unui om ce i-a sinucis speranta.Da, tipul de om pe care il intalnesti intr-o cafenea si cu care servesti o ceasca de cuvinte, el sorbind dintr-o ceasca normala tu din una cu ganduri amare, asteptand sa il cunosti faceti inconstient schimb de cesti, iar omul nou se transforma intr-un strain cu privire ce sfaramita avantul, apoi te revezi in parcul din care sorbeai linistea si singuratatea, parca iti placea mai mult in spatiu mic si cu aerul imbacsit de cuvinte indiferente.

marți, 7 iulie 2015

Lumea

Aprinde-ti o tigara, hai sa vorbim, deoarece nu te-am adus aici sa ne privim in ochii ca doi inamici gata sa se sfasie.Te-am chemat sa iti spun de mine, stiu ca suna egoist, dar vreau sa stii ce-am mai facut de cand ne-am luat a nu stiu cata oara adio in van.As dori sa spun ca viata mea e acum scrumul aceste tigari, scurta, astazi sunt copilul ce nu are puterea intelectuala necesara sa inteleaga lumea, maine adolescentul ce se crede neinteles si vrea sa plece in neant, numai sa plece, apoi poimanine voi deveni adult, un adult ce nu iubeste, nu este iubit, doar privit cu ura si impins sa mearga degeaba prin deserturi vomate de vise.Asa sunt eu momentan, nu mai plag, caci toate astea sunt precum scrumul, odata greoi cade si este calcat, nimic interesant.Nu mai vreau preschimbare, nu mai cred in natura.Mai tii minte?Natura noastra, materia noastra ce plange asemenea unui tablou faimos intr-o galerie de arta sobra.Acum am doar o dorinta in aceasta dupa-amiaza pustie.Fumeaza cu mine tigara asta, fiindca voi pleca departe, in locul unde prima data am avut zambetul pe buze, unde toti ma iubesc si unde razele soarelui patrund prin tesuturi, locul unde te-am intalnit in univers, dar fiind atom nu ti-am spus ca dupa ani sa nu te apropii.Fumeaz-o, pana cand secundele nu se vor scufunda in tacere.Lasa fumul sa iti intre in plamani, nicotina in sange, calmul in creier, lasa-ma sa te prind de mana pentru inca un adio ce acum nu va mai fi spus in van.Sa iti aduci aminte de ultimul fum, eu sunt mireasa unei toamne tarzii, a unui trup invins, a nebuniei carnavalului vietii.Multumesc ca m-ai ascultat, ca ai fumat cu mine ultimul suflu.Te poti duce, ti-am dat inelul la inceput, ai florile in priviri, vointa in sange, e vremea unei nuntii cu fast.Probabil ca ea te va iubi asa cum eu n-am putut, de vor plange stele, marea, valurile.Am vazut ca gura ei pentru tine nu distruge, e blanda si te indruma, am vazut ca o crezi mai mult, decat ma credeai pe mine.Du-te, dragul meu, du-te de te insoara cu Lumea.

joi, 2 iulie 2015

Ganduri

            Urme de carmin pe mainile patate cu stele.Gest efemer ce cutreiera ziduri inalte.O fractie rezolvata gresit a vietii.Aroganta care striga in jargoane si vrea sa fie hermafrodita, doar o data.Incestul inimii creeaza morbida tristete.Nebunia organica se urca pe trupul bolnav.Toracele nu detine ura.Sentimente aruncate ca zarurile drept viciu.Un multumesc aruncat in graba in gura unui om.Aluzii care se intind pe mii de ani existenta in ochiul unui Dumnezeu meschin ce imprastie iluzii.Un borban spart cu vise este lipit cu lacrimi dulci.Catargul unui vapor al urii se rupe.Intr-un dormitor se zbiara in acorduri.O femeie isi sterge expresia nefericita si merge langa inchizitor.Un personaj feminin a fost omorat de sperantele intunericului.Granita dintre nebunie si fericire tocmai a fost reconstruita.O ironie aruncata in aer face un suflet sa explodeze la ora 8.Niste fete imbracate sumar spun la telefon "El a fost o jucarie.".Karma nu iarta.O lama se intinde absurd pe niste vase, iar sufletul isi ridica ancora.Copilul de langa se gandeste la moarte ca la o poveste de noapte.O nastere dificila tocmai a anuntat un deces.O populatie isi cere originea unui costum negru.Lipsiti de putere niste studenti se arunca de pe filele unei carti sub metrou.Una din ranile pacientei supureaza.O mama doreste sustinere.Tacerea devine pentru ei o arma alba.Astazi un ventricul s-a spart.Un weekend cu familia se transforma in groaza gandurilor de apoi.Eu merg in zigzag tinadu-ti ochii de mana, iubeste-ma.Multumesc.

duminică, 28 iunie 2015

Arzi


           Arzi, arzi toate partiturile sufletului, arzi ochii cunoașterii, arzi mâinile creației, arzi tu cu totul ca dar al absolutului.Fă-te cenușă, ca mai apoi să te înmoaie alții cu apă și cu tine să picteze șapte pânze așezate asimetric, șapte vieți diferite, șapte obloane închise, șapte iubiri pierdute, șapte lacrimi să curgă peste soluția creatoare.Tu ai dărui o altă cale, ai face bine unei societăți ruinate de interese, te-ai contopi cu șapte pânze albe pure, ai trăi amețeala izolată în creație.Ți-ar face lumea ochi gigantici cu care să măsori alte creații sau altă lume, ți-ar pune un preș în fața picioarelor pe care tu să te ștergi de păcate, iar apoi să intrii într-un lăcaș sfânt, ți-ar pune din greșală și voința acolo.Ți-ar face lumea o oglindă, să te privești și să îți pară rău că ești creație, ți-ar pune din greșală și inumanitate, ca să mai poți rezista puțin pe pânză.În cel mai rău caz, ai fi un anotimp, de preferat ceva rece și sumbru, ca să nu poți aștepta vreo rază solară.Dar știi ce îți face lumea acum?Te mătură, te face să dormi în speranțe trecute, te înfioară cu gânduri, îți arată portre imortalizate fără suflare, te îmbălsămează  cu plictisul de idei și păreri.Înainte de înmormântare te mai atinge încă o dată un soare palid și toată lumea plânge, dar nu că ai fi putut picta o altă lume, dar te-ai dus, ci de fericire că au scăpat de încă cineva care ar fi putut zămilisi un infinit.

duminică, 14 iunie 2015

Esti singura femeie


       Esti singura femeie de care sunt atrasa,singura care ma scoate din minti,singura pentru care as incalca legile morale,doar ca sa te am in patul meu,sa te mangai,sa fim o singura femeie din doua bucati,sa stau intre sanii tai cum ar sta un barbat intre picioarele tale toata noaptea.Esti plina de fast,cand intrii in camera lumina se stinge chiar daca e zi si nu ma lasi sa te ating,dar eu te vreau asa de mult...De ce trebuie sa fii asa de seducatoare?Sunt femeie si te vreau,radiez de dor sa iti simt caldura pielii parca ar fi raza de soare.Vreau sa mi te dai,sa iti rup diadema de safire si smaralde,sa ma asez cu capul pe sanii tai ca pe un paradis,sa iti privesc ore in sir corpul ca o teorema,sa nu il inteleg de ce sta ascuns printre cearceful alb imprimat cu substantele noastre.Si dupa toate astea,ti-as pune pe deget un inel,te-as lua de nevasta,doar ca sa fiu stapana sanilor sculptati parca in ceara,a coapselor fine si arcuite,a picioarelor lungi ca firul vietii mele.Sa imi pasesti numai mie,sa te gasesc in fiecare seara in pat si acolo sa ne lasam amorul,sa ma urc peste tine,sa te prind de gat,sa te leg de maini,sa iti ling coapsele.Iar la sfarsit vreau sa iti infig in inima un pumnal din sangele meu facut,caci tu fericire ai umblat prin alte paturi cand umblai si-n pat cu mine.

marți, 5 mai 2015

Dragul meu...

    Vin-o langa mine,aseaza-te pe un scaun si ascult-ma cu atentie.Am ceva sa iti comunic,ceva serios,poate la un moment dat,cand nu vei avea ce face si timp de mine,ma vei intelege,atat pe mine cat si ceea ce scriu.
     Vreau sa iti marturisesc tie ca nu scriu,pentru ca nu am ce face,sau pentru ca este o moda,ci pentru ca simt.Tu,nefiind obisnuit cu intunericul mintii mele,nu ai stat niciodata sa analizezi.Prin urmare,ma angajez eu sa iti povestesc ce vreau sa spun in propriile mele creatii.Asculta-ma,te rog!
      Textele mele sunt proiectii interioare,a luminii,a viselor,a esecurilor,a amintirilor,chiar si a mortii.As putea spune ca sunt texte existentialiste ce au in centru spiritul meu uman ce cauta in permanenta sensul vietii,spre libertate.Aceasta reprezinta meditatiile mele profunde,nostalgice si pesimiste asupra apectelor cotidiene.Totodata din ele se releva importanta sufletului uman si forta regeneratoare a gandurilor mele care ar putea trasa o alta traiectorie a vietii.Din ele reies nevoile mele acute de regasire a eului meu interior,dar si cautarea locului in unvers.Indoiala,incertitudinea,spiritul tulburat si macinat sunt caracteristicile mele,a vietii mele formata din lumini si umbre.Eu sunt captiva propriului meu destin si incerc sa-l depasesc,dar intervine suferinta,sacrificiul de sine,tristetea.Am hotarari acerbe pentru a iesi din timp si de a permanentiza aspiratiile mele spre absolut care constituia transfigurarea sufletului meu.Folosesc idei de metamorfozare,pentru ca mi se pare cea mai buna modalitate prin care sa ma integrez in toate armoniile,eu refuz destinul claustrant in care toti din jurul meu sunt potrivnici,impasibili si aroganti.Pana si gandurile mele sunt metamorfozate, ce vor sa sugereze ca puterea lor poate preschimba sau transforma intreaga lume.Eu doresc sa ilustrez lipsa sperantei unui om mic care conduce inevitabil catre un labirint interior,catre dramele mele existentiale.Vreau sa ma regasesc pe mine,vreau sa inteleg,de aceea scriu.
      Atat,dragul meu am sa iti spun,nu te mai retin.Multumesc ca ai stat de vorba cu mine si chiar daca nu ai inteles nimic,eu te mai astept.Macar stiu ca ochii tai privesc ce am sacrificat cand ochii mei au plans.

duminică, 3 mai 2015

I am the stupid one

Si-am devenit ce nu voiam sa fiu niciodata,speram ca “norocul” asta ma va ocoli pana in momentul in care sa uite de mine.Trist,n-a fost asa.Nu mi-e rusine cu faptele sau lucruri pe care le-am savarsit,deoarece ma cunosc mai bine ca oricine,sau asa prefer sa cred...Mi-am dat seama,poate acum prea tarziu ca exista oameni falsi in raport cu propria personalitate,cei care doar imita pe altii din jurul nostru.De aceea ar fi trebuit sa actionez din propria constiinta si sa indepartez.Proasta alegere c-am avut onestitate in orice situatie,Proasta,proasta c-am crezut ce masca a vrut ca eu sa cred,proasta ca am privit ochii negri,dar nu la culoare,ci inauntru,proasta c-am intrat in mintea cuiva,dar am uitat sa ma inchid pe dinauntru si sa inghit cheia,proasta c-am sarutat buze amare ce presarau minciuni si cuvinte,proasta ca sunt slaba,proasta ca sunt sensibila,proasta ca scriu asta si ma incriminez.Doar prostie zace in mine,nu e asa?Mi s-a uscat cerul gurii la cat am alergat dupa oameni,cerneala din penita,lacrimile pe obraz,sangele in vene...Caut calimara sufletului,caut sa imi vomit nervii,caut labirintul timpului sa ma inchid in el,nu vreau sa ma gaseasca nimeni.Acum fac apel la bunatatea pe care spui ca nu o ai.vezi ce-ai facut?Imi tin cu dintii lacrimile,caci singuratatea ma priveste in ochi si de ea mi-e tare frica.M-ai facut sa alunec in cele mai salbatice taramuri ale mintii.Am orbit inainte sa fac pasul unui batran lipsit de gratii.Iti las florile ofilite,imaginea crunta a unui suflet stins,campii de negura,cenusa pe ploape,stele cazatoare pe roua diminetii,umbra mea intr-un colt.Iti las sufletul,scanteile,sclipirile,zambetele,duhul,te ingrop in ochiul meu mort si te sarut cu lumea cea vie.Sper ca acordurile proaste ale chitarii toracelui meu sa nu te urmareasca in veci.Voiam doar sa te iubesc.



https://www.youtube.com/watch?v=LXEKuttVRIo

sâmbătă, 2 mai 2015

Masti intr-un decor atat de stramt

       Spun cum ai spus si tu “Toti purtam cate o masca”.Dar masca asta cu ce ne ajuta?Nu inteleg de ce trebuie sa fim altfel ca sa putem fi alesi,intelesi si acceptati.E vorba de indobitocire pana cand spiritul ne paraseste pe toti,facandu-ne mai salbatici ca intotdeauna.De ce sa aparam instinctul de animal feroce,pentru ce?Oricum,ai spus-o si tu,viata e scurta,asa ca merita traita.Tu de ce nu o traiesti?Existi,doar.Acum loveste-ma,asa cum faceti toti.Iti respect lupta spre a fi tare,dar nu iti respect rapiditatea.Sunt de acord cu tine,totul dureaza putin...Dar cu eul meu cum ramane?De ce sa ajunga el ciung pentru faptele celor din jur?Hai sa fim seriosi,atatea masti intr-un decor atat de stramt si obscur ne face sa ne pierdem si de noi insisi.Renunta la lucrurile astea,pana nu renunti din gresala tu la tine.

sâmbătă, 28 martie 2015

Sticlă de alcool

Un om este precum o piatră...rece,de neclintit,dorind tot timpul să lase impresia unei furtuni al simțurilor.Dar până când să mai tremure degetele sale sub umbra tăcerii?Până când să nu spună ce-l doare?Și așa omul se transformă în nisip...Măcinat de atâtea...Apoi,acel nisip stă și așteaptă până ca cineva să-l ia...Și-l ia.In acel moment totul capătă sens,totul reînvie.Căldura îl cuprinde...o căldură atât de mare încât îl transformă în sticlă...Când ajunge să se răcească,se simte prea nesigur,prea transparent.Nu îi mai ajunge aceleași mângâieri.Pleacă.Caută altceva,în altcineva.Ajunge din nou cuprins de căldură.Iar ultima persoană care îl modelează îi dă forma unei sticle de alcool.Ce urmează după atâtea drumuri?Se face cioburi,cioburi care vor intra in pământ,care nu vor mai fi recunoscute...

sâmbătă, 21 februarie 2015

Inel

Isi pune inelul,mangaie soarele cu priviri sperand ca ziua nu se va schimba,spera ca macar astazi sa nu ploua,sa fie frumos pana maine.Isi atinge coastele,abdomenul,sanii,se uita in oglinda mare proptita de coltul peretului,se priveste amanuntit si are tendinta sa creada ca nu este,decat o bucata de carne prea alba,prea slaba,prea blonda,prea salbatica.Se misca unduindu-si corpul prin camera,astepta ca el sa se trezeasca,devine agitata,vrea sa fuga.Isi aprinde o tigara,trage trei fumuri,isi spune in minte "Maine...oh,maine habar nu va mai avea cine sunt.Alta gresala."Se intoarce catre fereastra...Oameni,aceiasi oameni uzati ai Bucurestiului,a facut demult alergie la dansii.El se trezeste,ea ii afiseaza un zambet copilaresc,isi stinge tigara de pervazul rece si lat al geamului,nu ii pasa de ce face,oricum e momentul sa plece.Razele ii perforeaza lui zambetul,tace,iar ea se gandeste "Ce-as prefera sa raman cu el,decat sa ma duc la cel de acasa...pacat de mine."

duminică, 1 februarie 2015

Adio

   Noi venim dinspre nimic si ne ducem spre nimic...Totul incepe cu impotrivire,apoi cu o intoarcere,un raspuns la o intrebare,un semn de afectiune modelat dupa forma sufletului nostru.Apoi trece timpul...soarele isi cumpaneste asfintitul,zilele trec,noapte,zi,noapte...daruire cu chip imbujorat,dupa,cateva clipe tacere.Constructia unei  povesti de abia acum se inalta.Mai trece timpul...el e acolo,ea aici,nu se mai vede umbra ce acopera monotonia,acum e tristete si pasi incoltind fugitiv pe dusumea.Stau neclintiti,le tipa sufletele,s-a indepartat iubirea.Ca un pescarus schilod el calca stramb,ea plange.Timpul asta se tulbura,clipa e incremenita,durere...Durerea a devenit o lacrima stinghera,au secat pentru totdeauna zambetele.Isi rostesc "Adio!"...


sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Degradare

Dacă ar fi să incep cu definiția acestei culturi sau cu orice altceva ce tine de partea tehnică,majoritatea persoanelor ar privi acest articol in două moduri:”A inceput deja prost și este plictisitor.” sau ”Eu știam deja,eu știu totul,nu mai trebuia să spună.”.
Vreau să îmi expun in primul rând ideile,chiar dacă s-ar putea să se trezească un atotștiutor care să mă contrazică.Nu contează,trecem peste.Ascult rap underground de când aveam 11 ani,iar acest gen muzical mi-a consacrat o bună parte din existentă.După părerea mea,în acești 6 ani,rap-ul s-a schimbat atât de mult,incât îmi este greu să mai recunosc ”persoana” de care m-am indrăgostit.Da,pentru mine reprezintă o persoană,la fel cum in cazul multor indivizi se întâmplă același lucru.Atunci am o întrebare.De ce vă place să terfeliți această ”persoană”?Observ pe zi ce trece că se produce o degradare in masă a genului,asta din cauza oamenilor care își bat cu pumnul in piept că au fost,sunt și vor fi intotdeauna adepții rap-ului.Este surprinzător să vezi oameni care nici măcar nu știu definiția,care dacă porți o discuție cu ei despre ceea ce ascultă și le faci mici observații nevinovate se revoltă,care venerează persoana,mai mult decât mesajul,care nu înțeleg ce ascultă.Astfel de oameni sunt precum o ciupercă de care cu greu mai poți scăpa.Ideea e că nici noi nu facem ceva ca să oprim acest proces de inmulțire sau să îl trasformăm in ceva productiv.De ce?Fiindcă suntem prea preocupați să criticăm,să dăm in cap,in loc să explicăm,să incercăm să ne tocăm puțin nervii.In loc să explicăm gramatica limbii române,mai bine am explica ce inseamnă cu adevărat această cultură,bineînteles in limita bunului simț.Nu vreau să iau apărarea nimănui,pentru că nici cei orbi nu au scuză,totodată nici cei care văd.
Rolul acestui gen,nu este acela de indoctrinare sau de punere in lumină a aspectelor negative ale vieții,ci de a arăta cum este realitatea fără nicio mască.Realitate care este incontinuu deformată de cei care ar trebui să o evidențieze prin mesajul pieselor pe care aceștia le scot,de la un timp atât de des,incât ascultătorii nu au timp să asimileze.Ar trebui să se ia atitudine,dacă nu cumva se dorește o cădere mai mare,decât cea de acum.Să nu vă mai întrebați de ce lumea fuge de acest gen,deoarece răspunsul nu îl veți găsi uitându-va unul la altul sau plasând vina către alți factori,ci privind ceea ce scrieți.Nu veti atrage niciodată un public serios dacă emiteți mesaje superficiale,pentru că nu asta reprezintă realitatea.Știu că acum este ”cool” să spui in textul tău despre bani,băutură sau ce femeie te-a părăsit,dar acestea sunt subiecte care le putem intâlni oriunde.Nu e nimic special in asta,doar stresant.Odată cu dezinteresul nostru,a pornit și dezinteresul celor care ascultă.Luați atitudine,asta dacă nu cumva vă place ca la concert să se afișeze 10 persoane,dintre care 3 veniti cu forța,4 prieteni buni de-ai voștri,iar 3 picați din cer.

vineri, 30 ianuarie 2015

Iti multumesc...


     Vreau sa iti multumesc,in ciuda faptului ca nu mai esti aici.Iar cand spun ”aici” ma refer in viata mea.Am facut ca racul pasi inapoi,fara sa imi dau seama ca in spatele meu exista un zid care ma va propulsa in fata.Mi-a fost teama,recunosc.Din cauza fricii mele,platesc acum inzecit,poate chiar mai mult.Insemni mult,stiu ca nu ma crezi,n-o vei mai face probabil.
     Doresc sa iti aduc un prim omagiu,pentru faptul ca ai aparut din neant,intr-un moment in care credeam ca o sa raman,doar eu cu zbuciumul provocat de lacrimi.Prezenta ta mi-a facut atat bine cat si rau...Eu prefer sa stiu c-a fost binele mai presus de tot.
     Multumesc fiintei tale pentru ceea ce esti,cu toate ca eu n-am stiut adevaratul tu sau am fost prea precocupata cu altele ca sa aflu.Imi pare rau.Iti sunt recunoscatoare ca esti personajul din cartea pe care eu o scriu.Protagonistul moare,dar tu vei ramane vesnic in minte mea.
     Iti multumesc ca m-ai invatat indirect multe lucruri,stiu ca nu esti mandru de asta,fiindca unele sunt negative.De la tine o persoana are ce invata,iar cel care spune ”nu” minte.Iti multumesc ca esti culoarea conturului meu,cristalul ce farmeca si tulbura in acelasi timp,tristetea si bucuria impletite,tacerea si cuvantul ce intr-un sfarsit se impaca.
     Imi pare rau ca n-am fost capabila sa inteleg,decat ce am vrut eu cateodata,imi pare rau ca n-am auzit cate ai strigat sau soptit,imi pare rau c-am fost un monstru,imi pare rau ca am fost slaba,imi pare rau c-am plans,imi pare rau ca te-am ranit,imi pare rau c-am aparut in viata ta si ti-am stricat linistea,dar nu imi pare rau ca tin la tine.
     Sper sa fii fericit asa cum iti doresti,chit ca vorbim sau ne certam,chit ca tacem si nu mai stim nimic unul de altul.Visul meu s-a oparit in seva ce s-a scurs din sufletul tau.Imi pare rau.
                         

                                                                              Pentru A. de la un simplu A.

https://www.youtube.com/watch?v=A7ws6sUf28o

marți, 27 ianuarie 2015

Pam pam

https://www.facebook.com/Stradameainrime

Despre nimic...

        Cine te iubeste pe tine?Cine ar sta cu tine?Cine ar face lucruri cu tine,in afara de cei care sunt transparenti in ceea ce cred si in modul de a trai?Iti spun eu:nimeni.Niciunul dintre acesti oamenii cu care traiesti pe acest pamant nu te vrea.Asta se datoreaza,nu modului tau de viata,ci a caracterului si comportamentului mizer pe care il afisezi in fiecare zi.Normal ca iti place sa te faci de rusine,pentru ca tu reprezinti exponentul principal al acestui sentiment.Uita-te in jur sa vezi ca nici un gandac nu iti este alaturi,toata lumea fuge,sau cand deschizi gura raman uimiti,bineinteles in cel mai urat mod posibil.Pe langa faptul ca te mai faci de rusine,mai ai si talentul de a aduce oamenii unii impotriva celorlaltora,asa,din plictiseala dupa cuvintele tale sau pentru ca ti se pare amuzant.Si mie mi se pare acelasi lucru,avand in vedere ca dupa un timp,ramai vinovata de tot.Un alt lucru carateristic tie,este acela ca esti tare gura sparta.Tu habar n-ai sa tii un secret sau pur si simplu nici nu vrei sa faci asta,de asemenea ti se pare si de aceasta data funny.Totodata si mie,pentru ca te faci proasta singura.Sa nu mai spun ca ai un talent stramb in a face lucruri,nu esti buna de nimic.Imi pare rau de cate ori te-am facut "vaca",aia da lapte,prin urmare este mult mai utila ca tine.Multumesc pentru tot,de la tine am invatat ca a fi un nimic nu este bine,nu esti un exemplu de urmat,niciodata nu vei fi.Apropo,daca tot iti place sa furi si daca tot te fascineaza sa stai cu A.,poate furi si tu putin stil de la ea.

duminică, 25 ianuarie 2015

Tu nu exiști!


Tendinta ta de a scrie reflecta faptul că ești atât de singură,incât nici propria persoană nu te mai suportă.Pur și simplu este vina ta,nu a societății.Atât timp cat afirmi că nu te deranjează de părerile lumii,de 80% dintre persoane sau chiar mai mult,de ce te ferești de oameni?Din comportamentul tău asta rezultă.Cum îți spune cineva ceva,cum te atacă indirect sau chiar și direct,reacționezi intr-un mod atât de urât,ceea ce se află in opoziție cu propriile cuvinte.Jignirile tale la adresa lumii sunt destul de abundente,așadar nu te aștepta ca ei să te privească ca pe o persoană diferită care cere putină întelegere,ci ca pe ultima ființă de pe acest pământ.In ochii lor ești opusul a ceea ce tu spui,din cauză că ai un caracter pe care nu oricui îi surâde.

Am o întrebare.Dacă îți place așa de mult să te privească lumea cu repulsie,de ce mai dorești întelegere,prieteni,afecțiune?Pentru că un om caruia îi place să fie considerat in acest mod n-are nevoie de toate acestea,din contră,le respinge.Vezi cum te contrazici singură?Oricum,lumea tot va vorbi,cum și tu la rândul tău vorbești prost despre lume.
Dacă ai obosit de tot răul care te inconjoară,de ce tot faci lucruri de care ceilalți să fugă?Aici nu mă refer la modul tău de a te imbrăca,ci la comportametul care uneori lasă de dorit extrem de mult,iar bineînțeles ție nu îți pasă,pentru că tu nu scrii lucrurile care te deranjează pentru că ȚIE NU ÎȚI PASĂ.Nu e vina nimănui că tu pui lama pe propriul trup,ci a ta,deoarece te complaci cu ceea ce ești.Prin urmare nu ai scuză.Un om care vrea să aibă o imagine,incearcă să facă in așa fel incât să producă una,nu să lase una...îh,una urâtă.Dar cum ai spus și tu,ție nu îți pasă.De ce te enervează comportamentul celorlaltor persoane si ți se pare nașpa,parcă nu îți păsa.Ți-o spun eu,nu ești urâtă la față,doar la caracter.
De ce te-ar deranja că lumea te place doar pentru imbrăcămintea porno?Parcă spuneai că nu îți pasă așa de mult.Of,of,iar te contrazici.Un adolescent normal nu este cel fericit și plin de el,ci unul impăcat cu sine,care incearcă pe zi ce trece,să schimbe,să înteleagă,să cunoască,să învețe...nu,doar superficialul.
Tu nu exiști.Un tu nu există.Nu ești altceva,decât bucăți din personalități diferite.Nu ai ceva originalitate,propriul tău model de gândire.Iar revin la ce-am spus anterior de vreo 5 ori:Dacă nu îți pasă de lume,de ce dracului nu faci lucrurile pe care vrei să le faci?Până la urmă spui că ești liberă...Sau in realitate,ție îți pasă?
Ești contra tot,uitând că la un moment dat,vei ajunge să fii contra propriei persoane.De fapt,deja o faci.Nu reprezinți altceva,decât o adolescentă care vrea atenție,dar atenția unor oamenii pe care ajungi să îi venerezi...Nu ești nepăsătoare,ești o bucată de carne care nu are personalitate,totodată caracter.

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Știu că nu mă suporți...

Știu,draga mea,că nu mă suporți.Se vede pe propria ta față că ai ceva cu mine,că nu suntem pe aceeași lungime de undă,probabil noi niciodată n-am fost.Eu una m-am detașat enorm de tine,chiar dacă nu este atât de sesizabil.Mi-ai demonstrat incă de la început că nu pot avea incredere in tine.Singura pe care am nervi,sunt eu,pentru că n-am fost in stare atâta timp,să te dau la o parte cum meritai.Toată lumea mă vede ca pe o proastă din cauza ta,fiindcă te accept,caut să te înteleg,iar când nu reușesc,prefer să te las in pace.Nu ți-am făcut niciodată nimic,deși uneori mi-ar fi plăcut să am puterea să mă răzbun.Tu habar n-ai că eu in tot acest timp am așteptat nu să te schimbi,ci pur si simplu să termini cu răutățile la adresa mea.Degeaba râzi de mine,eu tot aflu,iar dintre noi,tu cazi aia proastă,iar mie îmi pare rău de tine.Știu,tu nu ești prietenă cu mine,eu sunt prietenă cu tine.Eu-s,doar colega de bancă,o tipă care stă in același cartier cu tine,o proastă care nu merge unde tu mergi.N-ai ascultat niciodată  ce am pe suflet,nici nu mă aștept să o faci cândva.Faptul că scriu despre tine,nu inseamnă că vreau să par eu victimă,ci pur si simplu,ăsta este modul prin care mă pot descărca cel mai bine,fără ca cineva să îmi spună ”Ești proastă că ții la ea!”.Yes,țin la tine.Pentru că unele lucruri făcute impreună,chiar dacă probabil mintea ta era altundeva in acele momente,semnifică ceva frumos.Am slăbiciunea să mă atașez de oameni,să-mi pese,păcat de mine.Acum vei spune că nu trebuie să țin la tine,că n-am de ce,că tu vrei să demonstrezi persoanelor că nu trebuie să aibă incredere in lume.Nu e adevărat.Tot ce faci tu se răsfrânge tot asupra ta,fiindcă te simți singură apoi și începi să faci ș-altele.Poate că este timpul să ne despărțim una de alta,să uităm ce suntem,sau ce eu singură credeam că suntem.Mă doare,întotdeauna m-a durut să mă îndepărtez de persoane,dar este clar că nu mai am ce căuta,nu mai am ce întelege,nu mai am nicio speranță că tu o să știi că exist.Să mă crezi că nimeni nu ar face nimic ca să îți fie bine,absolut nimeni.Când eu am vrut asta,m-ai trădat.Eu n-am făcut-o,așa sunt eu,mai fraieră.Îți vei da seama de ceea ce-am vrut să spun mai tarziu sau poate niciodată.Știu că n-o să-ți fie dor de mine,ai alții,intotdeauna vei avea pe alții,vei face lucruri pentru alții,vei plăti in locul altora...Mereu va exista un altul care să te facă să vrei să ai mai mulți sau pe altul.Fii fericită,ai grijă de tine,să nu pățești nimic.Ai avut dreptate,o să găsim alții.Eu preferam să te fi găsit pe tine.

Straine


De unde sti tu straine ca noi nu suntem,decat colb si fum?Cata certitudine ai ca marginea vietii noastre nu este aproape?Ce cauti tu,de fapt in viata asta?Te ascult,vorbeste-mi acum,stii sa o faci cand judeci,cand razi de altul,cand pleci si lasi in spate gheata...Eu ma asez langa tine pe scaun,te ascult...Scoate cartea vietii tale din torace,mai scrie o fila.Nu poti?Cum?Omul puternic,integru,nobil,nu poate?A da,probabil ai nevoie sa iti dicteze cineva viata sau sa o scrie in locul tau...Cand ma gandesc ca tu straine,cel care pretuieste absenta,cel care detine jumatate din el,fiindca cealalta jumatate e pierduta,tu habar n-ai unde iti este umbra in acest moment.Iti place viata asta,oricarui om ii place...Framantarea mea e alta.Daca te consideri onest cu tine insuti,de ce gasesti margini in tot ceea ce faci,sau cel putin de ce ochiesti faptele altora,decat pe cele ale tale?Nici acum nu ai raspuns?Ciudat...In fine,eu iti urez sa nu lesini daca intalnesti marginea,sa nu oftezi niciodata,sa patrezi chipul asta delicat...sa nu te afunzi sau sa delirezi.Acum poti pleca,turma te asteapta.

marți, 20 ianuarie 2015

Pune mana la ochi

"Hai sa ne punem mana la ochi"
"De ce as face una ca asta?"
"Vei vedea,pune mana ta la ochii mei,iar eu iti voi pune mana la ochii tai..."
"Ce tot inseamna aceste lucruri?Ce vrei sa descoperi?"
"Lumina din intunericul tau,lasa-ma sa stau langa tot ce te doare,doar fa asta...pentru mine"
"Nu inteleg..."
"Nu trebuie,ce vezi in intuneric?"
"Nimic...chiar nu vad nimic,daca imi tii mana la ochii cum doresti sa vad?"
"Cauta in tine,lasa tampla sa te apese,cauta..."
"Mbine...Vad...vad,un om,iar acelui individ ii curg lacrimi de sare pe obraji...Ce inseamna asta?Urasc jocul asta!"
"Ai incredere,nu imi smulge mana,viseaza in continuare... si spune-mi ce vezi"
"Crengi,gradina,bratele lui,eu ma indepartez cu intreaga fiinta...de ce fac asta?Cui i-as face asa ceva?"
"Mie..."
"Ce?"
      Iar mana lui dispare de la ochii mei.Avusese dreptate.Dupa atata foc si visare,am hotarat sa plec si sa ii las zestre amarul din cuvinte si din faptele mele.Acum in mintea mea traiesc doar intrebari.Clipele tac,nu imi spun nimic,ma urasc toti...Eu nu stiu ce-am facut,sau poate stiu...

duminică, 18 ianuarie 2015

Mâini zbârcite


Frunte crapata,riduri adanci,maini zbarcite...S-au dus toate primaverile mele si in niciuna nu a inflorit copacii.Chiar si atunci cand esti departe de lume,parca tot te intreaba cineva,parca tot indrazneste cineva sa te faca sa inmuguresti un zambet...Dar se pare ca nimanui nu i-am lipsit,iar acum,obosita de pe drum,niciunul nu vine sa imi mangaie pletele reci,sau sa sape pomul din fata ferestrei...Pe cati i-am ajutat,pentru cati am plans,cate nopti ochii mei n-a vazut vazduhul stand si scriind pentru ei...Lumea asta lasata sa alunece in maduva infernului,lumea asta care nu se uita pe ce flori calca...oh,lumea asta...care m-a imbatranit.Astazi ma privesc in oglinda si ma sperii de mine,abia mai pot zarii ce este al meu,caci chipul mi s-a schimbat atat de mult,am impresia ca mi s-a pus o masca pe fata...De m-as mai putea intoarce in zilele trecute sa ma iau de mana de unde m-am pierdut...Fiindca sunt singura astazi si ma macina dorul ca-mi visez chipul frumos in fiecare noapte...chipul si mainile astea batrane care au scris pentru voi pagini,ca mai apoi sa le ardeti...

miercuri, 14 ianuarie 2015

Omoară-mă!

Omoara-ma,omoara-ma acum!Te las sa faci asta,apoi sa pleci la margine de lume.Nu lasa caldura,sentimentele sa te macine,fa-o acum,altfel vei regeta ca n-ai fost in stare.Nu lasa tacerea indefinita sa te tulbure,caci daca gura mea nu mai vorbeste,ochii mei ti-o vor cere.Ma cheama infernul,ma striga pe nume printre abnome lumini siderale...Omoara-ma si-am sa renasc o straina pentru tine,fa-ma sa cad cum cade lumina fractal pe pamant.Eu sunt durerea din lutul tau,nu e asa?Atunci nu iti fie greu,noi nu avem,decat aceleasi trairi sub semn de-ntrebare...Noi am ajuncat jocul in doi si n-a mers,de asta iti cer sa ma omori...Tu facand asta ma absolvi de la orice durere,de la orice amintire,de la orice traire...Omoara-ma am spus!
"Un barbat s-a impuscat astazi in jurul orei 16:30."

luni, 12 ianuarie 2015

Lumini si sare

Eu i-am spus intr-o zi cu ploaie ca nu am altceva,decat sa ii dau lumina si sare,iar el s-a ridicat de la masa,si-a luat cafeaua si a plecat afara...Nu i-am inteles gestul,si-am incercat sa imi descatusez ochii ca sa vad prin ce s-a intamplat,dar n-am reusit,pana astazi,cand el nu se mai plimba ca un motan flamand de carne prin casa mea...si nici nu se mai uita pe la ferestre cerand sa vada un pic de carne.Mi-am dat seama ca facuse asta pentru a-mi arata,ca indiferent ca va ploua si va tuna,tot e zi,tot e lumina,tot va fi curcubeu...Mi-ar fi placut sa ma fi despletit de incapere in acel moment si sa ma duc dupa el...N-am stiu,am fost prea mirata de gest ca sa ma informez de curiozitate...Probabil n-am sa mai simt zvacnirile atingerilor lui niciodata,nici sarutarea sa febrila.Acum sunt eu cea care face gestul lui altora,iar cand vad ca nimeni nu ma urmareste in paradisul de lumini si sare sa imi omoare dorul de iubire,adun momente si tomni si plec,lasand in spate frungi uscate.

vineri, 9 ianuarie 2015

Incotro ne indreptam?


Priveai oglinzile cerului intoarse spre asfintit,fumai o tigara,iar eu am indraznit sa vin langa tine si sa te iau de mana.Te-ai uitat ciudat la mine,ca si cum pana atunci nu mai zarisei femeia...Mi-ai spus c-o voce rece si tremuranda: "Daca ai venit sa imi tulburi linistea,mai bine pleci,cum au facut si celelalte dinaintea ta."Voiam sa te cunosc,asa c-am ramas si-am ajuns pana in punctul in care sa ma vad invesmantata in seninul celui dintai rasarit impreuna.Calcam asimetric si sovaitor pe parchetul cald,plecam in puncte diferite,dar ne intorceam in acelasi loc,aceeasi poveste.Faceam totul diferit,uneori nu stiam de ce mai stam laolalta,ce ne lipeste...Eram un suflet oriunde si oricand,iar distanta de pe timpul zilei,se prefacea noaptea intr-o inghesuiala...Inevitabil,a patruns ceata,ne-am pierdut unul de altul,cautandu-ne pe sine,cand sinele nostru era in celalalt.Recunosc ca mi-am grabit pasii prin noroi,dar si tu ai mers pe poteci straine,prin case straine,prin paturi straine atata amar de timp...Azi am invatat ca primaverile nu se mai intorc si cu fiecare an,pustiul se instaleaza.Acum te privesc,parca nu te mai recunosc,poate din cauza cetii ce este in fata noastra,sau poate pentru ca nu mai credem in acea rascruce de lumina si intuneric.Incotro ne indreptam acum straine?