Black or White?

Luand cortina acestui teatru ambulat mi-am facut rochie si i-am pus ca snur de mijloc un ticait care la un moment dat s-a rupt si mi-a desirat trecutul, acesta imprastiindu-se in tot Universul. Alergand dupa ticait, mi-am dat seama ca mi-am crosetat un pulover de stele pe care l-am incrustat cu comete care s-au dezlipit de la visare in toate constelatiile. Cand am ajuns la poarta batranetii am realizat ca nu exista ticaitul meu acolo si mi-am luat un lantisor de lacrimi pe care l-am rupt din gresala facandu-ma sa tac. Ticaitul meu era de mult intr-o cadere pe un pamant, iar un om gasind o ramasita i-a dat-o Timpului sa faca din el un ceas imens care tacea, dar peretii sufletului sau lovindu-se faceau tot timpul Tic-Tac.

Sparge-mi ochii sa-ti vad rugina mintii, sa-ti vad siroaiele de nori curgand din sinapse, deoarece eu cu ochii mei acum nu vad nimic, iar tu-mi povestesti de inimi cenusii ce plang, de stele caramizii ce se-arunca in lingheanul unei nopti muribunde... Sparge-mi ochii sa-ti vad monstrii, sa-ti vad aburii sufletului iesind pe gura, fiindca eu cu ochii mei acum nu vad nimic, insa tu-mi canti de saruturile dintre urmele reci, de buze rosiatice care se-nchid la contactul cu noapte muribunda... Sperge-mi ochii sa-ti vad viata de apoi, sa-ti vad silabele rupte si umerii goi, pentru ca ochii mei nu mai vad nimic, doar ca tu, sfant si intotdeauna inamic, mergi suind munti intregi de-a randul, cum imi fuge mie iarasi astazi gandul, la noaptea muribunda... Sparge-mi ochii cu soarele ce rupe-n doua noaptea muribunda destinata numai noua, conducandu-ne catre viata de apoi cu monstrii ce curg de pe rugina retinei ochilor nostri.

Te-am renegat adesea, deși cu bratele-ți mereu m-ai chemat la tine deschizandu-le, iar eu, varsator de raze neinflorite, te-am înțepat tot timpul cu cate-un spin și-am preferat să te știu închis pe veci, decat urcat pe-un deal, privindu-mă, cum mă descompuneam sub ochii tăi, dar nu-ți ceream nici viață, nici moarte, ci stăteam precum un demon înfruntându-te infantil crezând c-ai să mă lași sa plec cu inima-mi neatinsă.

Am imbatranit vazand cu ochii, viata-mi toata dansand in ploaie langa dansul, doar ca el n-o tinea la fel de strans ca mine, cateodata, uitand s-o mai tina de mana. Stam pe banca rece privind amarnic si ma intrebam prosteste ce-o vedea la unul ca dansul. Cand barba-mi cazu la genunchii grei, ea s-a intorsla mine spunadu-mi: "Tu suflet stingher, pe mine ai asteptat atat? Sec de timp stai si privesti in gol, nu stii ca eu va iubesc si-apoi v-omor? De ce-ai mai stat atat de mult sa ma privesti, cand stii ca frumusetea mea in altele ar fi trebuit sa o gasesti? Si-mi lacrimau ochii cand o ascultam, ea nu ma iubea cum eu o iubeam, statusem atat de mult sa o astept incat scamele neputintei ramasesera in gat. Dar era frumoasa si n-as fi putut atunci s-o parasesc subit pentru alta femeie asa ca cu glas obosit si bland am intrebat "De ce cand iubesti arunci?"

Deschide-ma, rupe-ma si intra, e liber, doar sa nu ma atingi la inima, veninul verde din ea te-ar omori instant si eu te vreau acolo, desi n-am de ce sa te tin. Absurda cerinta, cu toate ca sufletu-mi te-ar lua de mana si te-ar plimba peste tot, prin incaperile pe care le tin inchise, acolo, in acele incaperi-mi sunt stihiile stranse de ani in sir, stand sa-mi iasa pe gura. Acopera-ma tu cand intrii si tine-ma de plamani sa nu-ti  pot inspira mirosul, fiindca nu vrea sa te otravesc cu aerul meu. Eu sunt radacina unui intreg haos, nu ti-as face rau niciodata, desi te-as ineca in lacrimile ce-mi curg pe obrajii dezgoliti de ploi.

Bijuteria mea-i un compas de cupru ce-mi arata departarea de punctul finit, doar ca stricandu-se, mi-a aratat directia spre infinit. Rupandu-ma de meleagurile mele de fum, mi-am cautat drum spre nemurire mergand fara oprire fara vreun punct. Hoinarind prin Univers am realizat ca totul este o-nscenare si ca eu, pana acum, am umblat in al cercului neant.

Sunt un bastard al noptii ce traieste printre stele si-ncearca sa prinda-n palme constalatiile toate, doar ca-n paharul Universului stau veacuri ascunse ce nu pot fi intelese, decat de un prinos curat. Eu am muscat mana destinului care m-a hranit si-acum sunt hoinar calomniind mediul citadin care-mi asculta cuvintele imprastiate cand drama-mi pune catusele din geniu facandu-ma un cadet al clipelor de jar ce stau in centrul unui sicriu fantezist. Sunt un Kant si-un Platon in acelasi timp, din pacate n-am sa schimb nimic din ce e al meu pentru voi, prefer a muri cu zambetul agatat de haina, decat un simplu muritor ce-si are scris pe frunte un cod de bare.

Mi-e cruda arsura din tample, fiindca gandurile toate poposit-au in ele, in curand se vor face scrum fiecare, iar eu am sa raman cu veninul de scorpion tasnind din tavanul ochilor mei ascunsi sub salcamul scalpului. Am sa vindec arsura din tample cu ceai de venin din pocalul pacatelor fiecaruia ce mi-a trecut pragul si mi-a ascultat susurul mintii apretat intr-o insiruire de sentimente ce se agata precum scaiele de mine. Eu nu scriu poezii, versuri, proza, caci n-am talent, ci scriu ganduri, amintiri, emotii si cateodata mai arunc o palma vietii ce m-a crescut singura fara vreun tata.

Vreau o casă-n mijlocul mării în care, din când in când sa-mi aduc speranțele și să le trec într-un calendar. Vreau o casă-n mijlocul mării ca o navă, pe puntea căruia să se adune fiecare fulger al minții anihilându-mi tristețea iar. Vreau o casă-n mijlocul mării unde să-mi ascund arsenicul, să fie strâmtă și să nu pot respira, moartea-mi fie dar. Vreau o casă-n mijlocul mării strâmtă, dar s-am loc de garoafe și-o fructieră să-mi pun poamele bucuriei ce-o simt rar.

Atinge-ma cu firea-ti bolnava si da durerea, vreau sa iti simt buzele fierbinti si uscate sarutandu-ma cu lumea si moartea, ca mai apoi din buza de sus sa iti creasca o tamaduitoare si sa te faca bine, iar pe buza de jos urzica pentru a-ti infige colti-n mine. Atinge-ma cu degetele mici si subtiri si da caldura, simtindu-ma al nimanui vreau sa iti iau febra trairilor apuse si sa le indepartez ca mai apoi tu sa stai la cafea cu viata, dar mai rece ca niciodata sa fii si sa ma atingi pe suflet cu toata mania din tine si toata greata. Atinge-ma cu privirea-ti incetosata si da paianjenii, din ei sa iti fac colier de cristal si rubine, sa ti-l pun la gat laudandu-te cu frumusetea, sa-mi rupi coastele si sa ma lasi sangerand pentru ca vezi, tu esti bolnava, salbatica, iar eu sunt un efemer plapand. Atinge-ma cu gandul impietrit, sa iti sculptez din el un altar frumos cand nu te astepti sa ti-l pun la capatai unde la un moment dat te vei inchina la vreun demon sau v

Din neguri, stramba-mi gura recita poezia mortii, iar in pragul sortii mi se opreste universul si vine luandu-mi mana. Privesc frumosele-mi scuturi tihnidu-mi bratul tare azi nu ma doare, caci am aripi mii de fluturi. Strivesc corola-mi neputintei cu osemintele lunii in ziua saptamanii, dau alta esenta lumii si fiintei. Daca ma duci sa-mi tii bratul, fiindca-s obosita si adormita sa nu ma prinda moartea-n santul sau. Cutreiera cu mine iubirea-ti plapanda asculta-mi sufletul cu urletul, eu cu al meu trup jur a-ti da izbanda.

Te-ai urcat pe primele-mi sapte coaste spunandu-mi sapte pacate, iar eu, rupandu-mi-le, voiam s-ajung la tine, sa te prind intre ele, apoi te-ai urcat pe celelalte-mi trei coaste spargandu-mi trei dorinte, iar eu, rupandu-mi-le, voiam s-ajung la tine, sa te prind intre ele, apoi te-ai urcat pe ultimele-mi  doua coaste despartindu-te de mine, iar eu, rupandu-mi-le, voiam sa ajung la tine, dar m-am prins intre ele.

Ochii capitanului Falkenburg acoperiti de valul intunericului absorb substanta neagra a noptii si fetele zarurilor care se misca pe masa de lemn uda si mancata de cariile timpului.Exactitatea cu care priveste spre pierzanie poate sugruma pe oricine, nu vrea sa i se dizolve norocul.Lichidul din halba mare tremura, iar afara furtuna se instaleaza valurile mancand din tot ce prind, cerul traind in extaz intr-un dans cu tunetele si cu fulgerele.Corabia se misca din ce in ce mai repede, incat zarurile ultime i-au adus capitanului inca o pierdere.Dand cu pumnul greoi in masa, scrajnind din dinti, tulburand niste cuvinte de neinteles aproape ca-l insfaca de grumaz pe subcapitan.Usa compartimentului se deschide zgomotos si lasa sa se vada un tanar aproape inghetat de frica din care se scurge apa.Cu tremurul in cuvinte, striveste in maxilare cateva sunete: "Capitane, oceanul isi dezlantuie ura adevarata si din el se scurg siroaie de tenebre.Trebuie sa facem ceva, caci vantul se inteteste

"Te-ai gandit vreodata sa fim pasari?Sa zburam in inaltul cerului pana dam de marginile raiului si sa intram fara lesul pamantean in cimitirul acela alb? spunea ea inelandu-si buclele roscate pe degetul mare.Emotiile cutreierau prin ochii ei, dar neavand curajul sa si le arate le tinea inchise inghitind chei nesfarsite.Era bine sa nu stie nimeni de ce simte, avea protectie, ce-i trebuia mai mult?" "De unde stii ca raiul este un cimitir?Poate fi doar o stare de bine parsiva, sau un intuneric vulgar.replica el, dezordonand speranta domnisoarei care-l privea acum desculta de orice caldura.Unduirea vazului grava o vedea ca pe un artefact plin de scame." "Esti un pesimist convins care nu si-a inchis starea cristalizata.De ce sa nu crezi macar o data intr-o iluzie poate facatoare de minuni?Cartile acelea care insumeaza niste concepte, false bucurii si somnolente degradarii sunt de fapt nimic.Doar n-o sa iti dedici viata studiului si despicatului in straturi subtir

O balerina isi unduie bratele facand miscari precum ale unui inger ce poate cadea din ceruri in orice clipa.Cearcanele ochilor, morminte ale oboselii ingroapa doua safire, buzele sale rubinii se misca usor parca in bataia unei brize.Dansa parca in ritmul sunetelor, atat de intens incat te pierdeai hipnotizat in frumusetea buclelor negre si a miscarilor angelice demonice.Simetria sa era exacta, construita parca sa acopere o catedrala in ani de munca.Simtea ca trebuie sa ia o pauza asa ca cu ultime influente se opreste, iar odata cu oprirea sa timpul sta pe loc.Din capatul salii apare un domn sobru, lipsit parca de grija zilei de maine avand in maini un contract imaculat. "Impresionante miscari ce-ti desarvarsesc caracterul de superior al rasei tale.Te urmaresc de ani intregi si pe langa tine eu par un lepros care vrea sa iti puna in ghips niste oportunitati.Sunt plin de framantari in ceea ce te priveste si nu te vreau inchisa in aceasta sala pe vecie dansand maiastru pentru niste