Translate

sâmbătă, 11 iunie 2016

Timp

Luand cortina acestui teatru ambulat mi-am facut rochie
si i-am pus ca snur de mijloc un ticait
care la un moment dat s-a rupt
si mi-a desirat trecutul, acesta imprastiindu-se
in tot Universul.
Alergand dupa ticait, mi-am dat seama ca mi-am crosetat
un pulover de stele pe care l-am incrustat
cu comete care s-au dezlipit de la visare
in toate constelatiile.
Cand am ajuns la poarta batranetii am realizat ca nu exista
ticaitul meu acolo si mi-am luat un lantisor
de lacrimi pe care l-am rupt din gresala
facandu-ma sa tac.
Ticaitul meu era de mult intr-o cadere pe un pamant,
iar un om gasind o ramasita i-a dat-o Timpului
sa faca din el un ceas imens care tacea,
dar peretii sufletului sau lovindu-se
faceau tot timpul Tic-Tac.

joi, 26 mai 2016

Sparge-mi ochii cu noaptea muribundă

Sparge-mi ochii sa-ti vad rugina mintii, sa-ti vad siroaiele de nori curgand din sinapse, deoarece eu cu ochii mei acum nu vad nimic, iar tu-mi povestesti de inimi cenusii ce plang, de stele caramizii ce se-arunca in lingheanul unei nopti muribunde... Sparge-mi ochii sa-ti vad monstrii, sa-ti vad aburii sufletului iesind pe gura, fiindca eu cu ochii mei acum nu vad nimic, insa tu-mi canti de saruturile dintre urmele reci, de buze rosiatice care se-nchid la contactul cu noapte muribunda... Sperge-mi ochii sa-ti vad viata de apoi, sa-ti vad silabele rupte si umerii goi, pentru ca ochii mei nu mai vad nimic, doar ca tu, sfant si intotdeauna inamic, mergi suind munti intregi de-a randul, cum imi fuge mie iarasi astazi gandul, la noaptea muribunda... Sparge-mi ochii cu soarele ce rupe-n doua noaptea muribunda destinata numai noua, conducandu-ne catre viata de apoi cu monstrii ce curg de pe rugina retinei ochilor nostri.

duminică, 22 mai 2016

Te-am renegat adesea

Te-am renegat adesea, deși cu bratele-ți
mereu m-ai chemat la tine deschizandu-le,
iar eu, varsator de raze neinflorite,
te-am înțepat tot timpul cu cate-un spin
și-am preferat să te știu închis pe veci,
decat urcat pe-un deal, privindu-mă,
cum mă descompuneam sub ochii tăi,
dar nu-ți ceream nici viață, nici moarte,
ci stăteam precum un demon înfruntându-te
infantil crezând c-ai să mă lași
sa plec cu inima-mi neatinsă.

marți, 10 mai 2016

Viata

Am imbatranit vazand cu ochii,
viata-mi toata dansand in ploaie
langa dansul, doar ca el n-o tinea
la fel de strans ca mine, cateodata,
uitand s-o mai tina de mana.
Stam pe banca rece privind amarnic
si ma intrebam prosteste ce-o vedea
la unul ca dansul.
Cand barba-mi cazu la genunchii grei,
ea s-a intorsla mine spunadu-mi:
"Tu suflet stingher, pe mine ai asteptat atat?
Sec de timp stai si privesti in gol,
nu stii ca eu va iubesc si-apoi v-omor?
De ce-ai mai stat atat de mult sa ma privesti,
cand stii ca frumusetea mea
in altele ar fi trebuit sa o gasesti?
Si-mi lacrimau ochii cand o ascultam,
ea nu ma iubea cum eu o iubeam,
statusem atat de mult sa o astept incat
scamele neputintei ramasesera in gat.
Dar era frumoasa si n-as fi putut atunci
s-o parasesc subit pentru alta femeie
asa ca cu glas obosit si bland am intrebat
"De ce cand iubesti arunci?"

sâmbătă, 7 mai 2016

Deschide-ma

Deschide-ma, rupe-ma si intra,
e liber, doar sa nu ma atingi la inima,
veninul verde din ea te-ar omori instant
si eu te vreau acolo, desi n-am de ce
sa te tin.
Absurda cerinta, cu toate ca sufletu-mi
te-ar lua de mana si te-ar plimba peste tot,
prin incaperile pe care le tin inchise, acolo,
in acele incaperi-mi sunt stihiile stranse
de ani in sir, stand sa-mi iasa
pe gura.
Acopera-ma tu cand intrii si tine-ma
de plamani sa nu-ti  pot inspira mirosul,
fiindca nu vrea sa te otravesc cu aerul meu.
Eu sunt radacina unui intreg haos,
nu ti-as face rau niciodata, desi te-as ineca
in lacrimile ce-mi curg pe obrajii dezgoliti
de ploi.

sâmbătă, 30 aprilie 2016

Al cercului neant

Bijuteria mea-i un compas de cupru
ce-mi arata departarea de punctul finit,
doar ca stricandu-se,
mi-a aratat directia spre infinit.
Rupandu-ma de meleagurile mele de fum,
mi-am cautat drum spre nemurire
mergand fara oprire fara vreun punct.
Hoinarind prin Univers am realizat
ca totul este o-nscenare si ca eu,
pana acum,
am umblat in al cercului neant.

duminică, 24 aprilie 2016

Bastard al noptii

Sunt un bastard al noptii ce traieste printre stele
si-ncearca sa prinda-n palme constalatiile toate,
doar ca-n paharul Universului stau veacuri ascunse
ce nu pot fi intelese, decat de un prinos curat.
Eu am muscat mana destinului care m-a hranit
si-acum sunt hoinar calomniind mediul citadin
care-mi asculta cuvintele imprastiate cand drama-mi
pune catusele din geniu facandu-ma un cadet
al clipelor de jar ce stau in centrul unui sicriu fantezist.
Sunt un Kant si-un Platon in acelasi timp, din pacate
n-am sa schimb nimic din ce e al meu pentru voi,
prefer a muri cu zambetul agatat de haina, decat un
simplu muritor ce-si are scris pe frunte un cod de bare.

joi, 21 aprilie 2016

Arsura din tâmple

Mi-e cruda arsura din tample, fiindca gandurile toate
poposit-au in ele, in curand se vor face scrum fiecare,
iar eu am sa raman cu veninul de scorpion tasnind
din tavanul ochilor mei ascunsi sub salcamul scalpului.
Am sa vindec arsura din tample cu ceai de venin
din pocalul pacatelor fiecaruia ce mi-a trecut pragul
si mi-a ascultat susurul mintii apretat intr-o insiruire
de sentimente ce se agata precum scaiele de mine.
Eu nu scriu poezii, versuri, proza, caci n-am talent,
ci scriu ganduri, amintiri, emotii si cateodata
mai arunc o palma vietii ce m-a crescut singura fara
vreun tata.

duminică, 17 aprilie 2016

Vreau o casă în mijlocul mării

Vreau o casă-n mijlocul mării
în care, din când in când
sa-mi aduc speranțele și să le trec
într-un calendar.
Vreau o casă-n mijlocul mării
ca o navă, pe puntea căruia
să se adune fiecare fulger al minții
anihilându-mi tristețea iar.
Vreau o casă-n mijlocul mării
unde să-mi ascund arsenicul,
să fie strâmtă și să nu pot respira,
moartea-mi fie dar.
Vreau o casă-n mijlocul mării
strâmtă, dar s-am loc de garoafe
și-o fructieră să-mi pun poamele
bucuriei ce-o simt rar.

miercuri, 13 aprilie 2016

Firea-ți bolnavă

Atinge-ma cu firea-ti bolnava
si da durerea,
vreau sa iti simt buzele fierbinti si uscate
sarutandu-ma cu lumea si moartea,
ca mai apoi din buza de sus sa iti creasca
o tamaduitoare si sa te faca bine,
iar pe buza de jos urzica
pentru a-ti infige colti-n mine.
Atinge-ma cu degetele mici si subtiri
si da caldura,
simtindu-ma al nimanui vreau sa iti iau
febra trairilor apuse si sa le indepartez
ca mai apoi tu sa stai la cafea cu viata,
dar mai rece ca niciodata sa fii
si sa ma atingi pe suflet
cu toata mania din tine si toata greata.
Atinge-ma cu privirea-ti incetosata
si da paianjenii,
din ei sa iti fac colier de cristal si rubine,
sa ti-l pun la gat laudandu-te cu frumusetea,
sa-mi rupi coastele si sa ma lasi sangerand
pentru ca vezi, tu esti bolnava, salbatica,
iar eu sunt un efemer plapand.
Atinge-ma cu gandul impietrit,
sa iti sculptez din el un altar frumos
cand nu te astepti sa ti-l pun la capatai
unde la un moment dat te vei inchina
la vreun demon sau vreo himera,
deoarece eu sunt calm si surprinzator,
tu esti cea care dispera.
Atinge-ma cu neintelesul ce il intelegi,
oricum stiindu-le pe toate,
tainele iti par, doar jucarii cu care zilnic
te joci, seara cand inchizi ochii
le visezi si atingand cerul cu ele
uiti necuviincios ca eu sunt liber,
iar tu ai zabrele.

sâmbătă, 9 aprilie 2016

Din neguri

Din neguri, stramba-mi gura
recita poezia mortii,
iar in pragul sortii
mi se opreste universul
si vine luandu-mi mana.
Privesc frumosele-mi scuturi
tihnidu-mi bratul tare
azi nu ma doare,
caci am aripi mii de fluturi.
Strivesc corola-mi neputintei
cu osemintele lunii
in ziua saptamanii,
dau alta esenta lumii si fiintei.
Daca ma duci sa-mi tii bratul,
fiindca-s obosita
si adormita
sa nu ma prinda moartea-n santul
sau.
Cutreiera cu mine iubirea-ti plapanda
asculta-mi sufletul
cu urletul,
eu cu al meu trup jur a-ti da izbanda.


sâmbătă, 2 aprilie 2016

12 perechi de coaste

Te-ai urcat pe primele-mi sapte coaste
spunandu-mi sapte pacate,
iar eu, rupandu-mi-le,
voiam s-ajung la tine, sa te prind
intre ele,
apoi te-ai urcat pe celelalte-mi trei coaste
spargandu-mi trei dorinte,
iar eu, rupandu-mi-le,
voiam s-ajung la tine, sa te prind
intre ele,
apoi te-ai urcat pe ultimele-mi  doua coaste
despartindu-te de mine,
iar eu, rupandu-mi-le,
voiam sa ajung la tine, dar m-am prins
intre ele.

miercuri, 27 ianuarie 2016

Apa si zaruri

Ochii capitanului Falkenburg acoperiti de valul intunericului absorb substanta neagra a noptii si fetele zarurilor care se misca pe masa de lemn uda si mancata de cariile timpului.Exactitatea cu care priveste spre pierzanie poate sugruma pe oricine, nu vrea sa i se dizolve norocul.Lichidul din halba mare tremura, iar afara furtuna se instaleaza valurile mancand din tot ce prind, cerul traind in extaz intr-un dans cu tunetele si cu fulgerele.Corabia se misca din ce in ce mai repede, incat zarurile ultime i-au adus capitanului inca o pierdere.Dand cu pumnul greoi in masa, scrajnind din dinti, tulburand niste cuvinte de neinteles aproape ca-l insfaca de grumaz pe subcapitan.Usa compartimentului se deschide zgomotos si lasa sa se vada un tanar aproape inghetat de frica din care se scurge apa.Cu tremurul in cuvinte, striveste in maxilare cateva sunete:
"Capitane, oceanul isi dezlantuie ura adevarata si din el se scurg siroaie de tenebre.Trebuie sa facem ceva, caci vantul se inteteste si in curand ne vom intalni cu fiarele acvatice.Avem nevoie de tine, deoarece panica domina pe punte.Capitane, ma auzi?"
"Lasa-ma, am pierdut deja prea multe jocuri, ia carma si lasa-ma.Te comporti ca o femeie vulnerabila in fata unei iubirii ce s-a scurs.Esti marinar sau esti doar un instinct de aparare?"
"Ne vom scufunda in cele mai apropiate clipe, capitane.Unii dintre marinari vor sa se arunce peste bord, cum poti sta in acest haos si sa nu faci nimic?"
"Nu vreau.Ia-l pe Frantz si ocupa-te singur de o simpla furtuna ce aproape ca ti-a infipt in suflet un pumnal.Am destul amar incat sa inveninez pe oricine."
O miscare brusca a corabiei il face pe capitan sa cada de pe scaun scuturandu-i toate oasele incat peretele compartimentului il absoarbe in el.Lampa cade pe jos, iar din aceasta iese o vapaie ce scuipa caldura unui infern groaznic.Inselat de coniac si afumat de trabuc, capitanul de abia poate sa se ridice.Din flacara arzanda iese un chip negru si doua coarne imense ce aproape ca-l sfasie pe capitan.
" Falkenburg, Falkenburg, ce se intampla cu mintea ta incoerenta?Vrei sa ne intalnim pe celalalt taram impreuna cu toti cei nevinovati pe care tu ii conduci catre moarte?Zarurile-ti joaca viata si tu stai aici poposindu-ti trupul.Ce nemernic presupun ca vrei sa fii, dar vezi tu, poate ca eu iti voi ajuta viitorul.Poate un joc de zaruri te va salva de la ispita mortii, doar nu vrei sa mori, nu e asa Falkenburg?"
Cu ochii scanteind de durere si cu imbibat in alcool in instincte replica cu glas aproape decedat cuvintele ce avea sa ii schimbe soarta:
"Nuu, nu vreau sa mor, nu vreau sa sfarsesc stalcit in bataia asta a sortii, m-a plesnit viata destul.Ajuta-ma si iti jur ca iti voi da tot ce imi ceri, numai nu lasa ziua asta sa fie sigilata cu vieti curmate."
"Buna alegere.Uite-ti zarurile.Daca iti va cadea cifra 3 cu durere in sufletul meu fidel mortii vei fi anihilat pana in maduva, insa daca iti va cadea cifra 6 rascolind lumea am sa te salvez de la o pieire nefasta.Nervii tai nu se vor mai rascoli niciodata dupa aceasta incercare, nici furia nu te va mai invada intepandu-ti fibrele.Vei fi cunoscut ca cel mai mare capitan care infruntand moartea va cunoaste succesul, in fiecare secunda vei fi aclamant de fiinte si nefiinte, doar cu intelegerea sa nu cunosti trufia, deoarece daca te adapi de la dansa, vei hoinari toata viata-ti de apoi pe mare impreuna cu cei de aici si nu vei gasi casa niciodata."
"Bine."
Aruncand cu zarul, capitanul tipa cu infumurare:
"Cifra 6!Cifra 6!Acum termina aceasta furtuna si dispari din ochii mei pana nu ma voi rasuci la trup si o palma iti va clatina destinul."
"Poftim? Furios, ajutorul capitanului se transforma in cea mai neagra durere.
In anul 1669 a fost gasita o corabie sfartecata de furtuna adusa la mal impreuna cu 20 de membri ai echipajului printre care se afla si capitanul acestora.Cativa ani mai tarziu pescarii afirmau ingroziti ca spirite de marinari si o corabie poposesc in fiecare seara gemand si strigand dupa ajutor.

joi, 14 ianuarie 2016

Păsări


"Te-ai gandit vreodata sa fim pasari?Sa zburam in inaltul cerului pana dam de marginile raiului si sa intram fara lesul pamantean in cimitirul acela alb? spunea ea inelandu-si buclele roscate pe degetul mare.Emotiile cutreierau prin ochii ei, dar neavand curajul sa si le arate le tinea inchise inghitind chei nesfarsite.Era bine sa nu stie nimeni de ce simte, avea protectie, ce-i trebuia mai mult?"
"De unde stii ca raiul este un cimitir?Poate fi doar o stare de bine parsiva, sau un intuneric vulgar.replica el dezordonand speranta domnisoarei care-l privea acum desculta de orice caldura.Unduirea vazului grava o vedea ca pe un artefact plin de scame."
"Esti un pesimist convins care nu si-a inchis starea cristalizata.De ce sa nu crezi macar o data intr-o iluzie poate facatoare de minuni?Cartile acelea care insumeaza niste concepte, false bucurii si somnolente degradarii sunt de fapt nimic.Doar n-o sa iti dedici viata studiului si despicatului in straturi subtiri fiecare fraza neregula.Presezi prea mult si uiti fericirea care tipa si se jupuie singura.Radea descoperind perlele unui cer inchis si nu stia cum sa-l faca sa ii zica ceva cu adevarat sensibil.Mirosea a tigari, imbacseala, nesomn in apartamentul sau, dar aici se simtea precum intr-o fortareata, fara oamenii care s-o enerveze.
"Uneori ai niste fraze pe care nu le pot intelege.Ti se urca o idee din talpi pana in gat, scurma durerea, galgaie ceva in urechi si iti manjeste spiritul de a fi.Te credeam fixa, nu dispusa sa crezi oricare balivern inventat de oameni care nu isi au ocupatie.S-a demonstrat ca nu mai exista nimic, asta e."
Se uita in ochii lui cu flacari si smulgandu-si nerabdarea izbugneste subit.
"Chiar te multumesti cu atat?Sa stii ca maine poti sa mori, sa te ingroape si sa putrezesti si sa nu iti pese?Cum poti gandi ca un om firav ce-si strecoara venin in sange, doar, doar poate moare fara prea mult durere.Nu sunt atat de rationala, insa nu vreau sa imi vad sinele intr-un pat peste 20 de ani cum se zvarcoleste primind medicament intravenos mirosind a nebunie.Poate ca eu stiu sa ma agat mai bine de apoi, decat tine.Fa si tu la fel, te-ai incordat prea mult."
"Eu nu imi var mana in ce stiu ca nu pot scrie, iar daca vreau sa dezbrac haina ipocriziei si sa mi-o pun pe mine crezand ca rai, iad, Dumnezeu si alte maruntisuri exista inseamna ca voi fi nebun si mi se va scurge nectar din palma.Nu sunt lacom si nici hapsan sa cred ca punandu-mi catuse cu ceva, mergand pe un drum ca al vostru voi ajunge catre vreo Valhala."
"Uita-te putin la tine.Foi mucegaite, fara vreun geam deschis cu zilele, miros de tigari, plictisul scurgandu-se de pe pereti, tone de cafele fierbinti in sange.Ii lingi arterele tristetii si vrei sa sug si eu din ea.Cand vei intelege ca esti viu, puternic, menit sa fii o fiinta efemera, nu doar un pasaj rupt?"
"Ma nasc intr-o secunda si ma prabusesc in alta.Stand cu mine timp de un an ai invatat ca eu sunt un negativ necesar, iar tu o printesa inger ce trebuie sa ma salveze.Eu nu am sfarsit si nici inceput, caci sunt mort si ingropat demult, femeie..."

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Balerina

O balerina isi unduie bratele facand miscari precum ale unui inger ce poate cadea din ceruri in orice clipa.Cearcanele ochilor, morminte ale oboselii ingroapa doua safire, buzele sale rubinii se misca usor parca in bataia unei brize.Dansa parca in ritmul sunetelor, atat de intens incat te pierdeai hipnotizat in frumusetea buclelor negre si a miscarilor angelice demonice.Simetria sa era exacta, construita parca sa acopere o catedrala in ani de munca.Simtea ca trebuie sa ia o pauza asa ca cu ultime influente se opreste, iar odata cu oprirea sa timpul sta pe loc.Din capatul salii apare un domn sobru, lipsit parca de grija zilei de maine avand in maini un contract imaculat.
"Impresionante miscari ce-ti desarvarsesc caracterul de superior al rasei tale.Te urmaresc de ani intregi si pe langa tine eu par un lepros care vrea sa iti puna in ghips niste oportunitati.Sunt plin de framantari in ceea ce te priveste si nu te vreau inchisa in aceasta sala pe vecie dansand maiastru pentru niste lebede obosite ce se uita neintelegand arta si ardoarea ta catre frumos.Am un contract care ti-ar sparge clepsidra asteptarilor, te voi face ceea ce visezi de mica in schimbul a nimic.Cu mine alaturi vei fi un uragan de sentimente ce se destainuie pe scena.Nu vei regreta colaborarea aceasta interminabila, te asigur cu pielea-mi sfarainda de placerea de a te avea."
"Crezi ca nu stiu cine esti?Cine-mi propune mie fervori de diamant, succes de otel si stralucite zile in afara de un demon?N-am facut pact cu prostia in acesti ani de munca si nici n-o sa fac vreun pact cu tine acum.Crezi ca nu vad in ochii tai sticlosi de polei ce iti doresti de fapt?Marioneta nu vreau sa iti ajung in maini si nici sa imi cada in suflet boli si triste momente.Cauta pe altcineva, fiindca eu prefer sa imi rup degetele in speranta ca intr-o zi, pentru cateva minute ma vor aplauda oamenii asa cum merit.Te invit sa imi dai timpul inapoi si sa iti iei contractul diavolesc."
"Atunci, pentru ca imi refuzi aceasta invitatie, te blestem in clipele ce vor veni sa ai chip calamitat, suflet spart si trist, sa respiri melancolii, sa ramai singura si nimeni sa nu iti poata privii sufletul de uratenia corpului.Nimeni nu invinge destinul fara ajutor, iar tu, draga mea tocmai ti-ai semnat sentinta la o moarte lenta.Ce nu stii tu este ca eu, cazut cum sunt din ceruri, pot transforma frumusetea zilei in noapte si oamenii in demoni.Asa ca, indiferent ca n-ai vrut sansa mea, tot vei fi cunoscuta ca o pedeapsa diavoleasca in loc de o muza a dansului frumos."
1907, Anglia.Oglinda adaposteste doi ochi acoperiti de o masca.