Viață
Se-mprăștie lumina-n ale întunericului unghiuri La greutatea straturilor de boală se fac anunțuri Că se sfârșesc milenii sub ale Vieții ochi tulburi, Iară muzica se oprește brusc sub mii de enunțuri Se-ntâlnesc cascade la marginea portului îngust, Freamăt sumbru, pădurile fac astăzi mică șaradă, Căldură imensă din cauza acestui apus de august, Doar invinșii au rămas prin preajmă ca să o vadă Își pune vrednicii războinici căzuți pe rând în osuar, Privește strâmb, urăște acest mers atât de rutinar, Însă este târziu, se-aude cântecul trist de clopotar, Viața, astăzi, își soarbe veninul propriu, acid, amar.