Lume
Ce convingere să-ți dau de astă lume? N-am ramuri s-o acopăr, dar nici brațe s-o alung, nici vrăji s-o fac precum a mării spume, ci am un creion sălbatic ce scrie, netrebnic sărind în zale când cu mâinile sale de aramă, bătrâna doamnă mă prinde-n jocul ei nefericit și-mi dă să beau din secetă dulcele elixir de nimic. Pe ce să mă răzbun eu, de ce să aburesc? N-am putere s-o înfrâng, dar nici s-o împac, nici în cânturi să-i mai vorbesc, ci am o pensulă răzvrătită ce pictează când cu pumnii ei rănind mă lovește neîncetat și-mi dă drept tratament dulcele-i exil medicament.