Black or White?

     Vreau sa iti multumesc,in ciuda faptului ca nu mai esti aici.Iar cand spun ”aici” ma refer in viata mea.Am facut ca racul pasi inapoi, fara sa imi dau seama ca in spatele meu exista un zid care ma va propulsa in fata.Mi-a fost teama, recunosc.Din cauza fricii mele, platesc acum inzecit, poate chiar mai mult.Insemni mult, stiu ca nu ma crezi, n-o vei mai face probabil.      Doresc sa iti aduc un prim omagiu, pentru faptul ca ai aparut din neant, intr-un moment in care credeam ca o sa raman, doar eu cu zbuciumul provocat de lacrimi.Prezenta ta mi-a facut atat bine cat si rau.Eu prefer sa stiu c-a fost binele mai presus de tot.      Multumesc fiintei tale pentru ceea ce esti, cu toate ca eu n-am stiut adevaratul tu sau am fost prea precocupata cu altele ca sa aflu.Imi pare rau.Iti sunt recunoscatoare ca esti personajul din cartea pe care eu o scriu.Protagonistul moare, dar tu vei ramane vesnic in minte mea.      Iti multumesc ca m-ai invatat indirect multe lucruri, stiu ca nu est

De unde sti tu straine ca noi nu suntem,decat colb si fum?Cata certitudine ai ca marginea vietii noastre nu este aproape?Ce cauti tu, de fapt in viata asta?Te ascult, vorbeste-mi acum, stii sa o faci cand judeci, cand razi de altul, cand pleci si lasi in spate gheata.Eu ma asez langa tine pe scaun, te ascult.Scoate cartea vietii tale din torace, mai scrie o fila.Nu poti?Cum?Omul puternic, integru, nobil nu poate?A da, probabil ai nevoie sa iti dicteze cineva viata sau sa o scrie in locul tau.Cand ma gandesc ca tu straine, cel care pretuieste absenta, cel care detine jumatate din el, fiindca cealalta jumatate e pierduta, tu habar n-ai unde iti este umbra in acest moment.Iti place viata asta, oricarui om ii place.Framantarea mea e alta.Daca te consideri onest cu tine insuti, de ce gasesti margini in tot ceea ce faci sau cel putin de ce ochiesti faptele altora, decat pe ale tale?Nici acum nu ai raspuns?Ciudat.In fine,eu iti urez sa nu lesini daca intalnesti marginea, sa nu oftezi nicioda

"Hai sa ne punem mana la ochi" "De ce as face una ca asta?" "Vei vedea, pune mana ta la ochii mei, iar eu iti voi pune mana la ochii tai..." "Ce tot inseamna aceste lucruri? Ce vrei sa descoperi?" "Lumina din intunericul tau, lasa-ma sa stau langa tot ce te doare, doar fa asta...pentru mine" "Nu inteleg..." "Nu trebuie, ce vezi in intuneric?" "Nimic...chiar nu vad nimic, daca imi tii mana la ochii cum doresti sa vad?" "Cauta in tine, lasa tampla sa te apese, cauta..." "Bine...Vad...vad, un om, iar acelui individ ii curg lacrimi de sare pe obraji...Ce inseamna asta?Urasc jocul asta!" "Ai incredere, nu imi smulge mana, viseaza in continuare, spune-mi ce vezi" "Crengi, gradina, bratele lui, eu ma indepartez cu intreaga fiinta.De ce fac asta? Cui i-as face asa ceva?" "Mie..." "Ce?"       Iar mana lui dispare de la ochii mei.Avusese drepta

Frunte crapata, riduri adanci, maini zbarcite.S-au dus toate primaverile mele si in niciuna nu a inflorit copacii.Chiar si atunci cand esti departe de lume, parca tot te intreaba cineva, parca tot indrazneste cineva sa te faca sa inmuguresti un zambet.Dar se pare ca nimanui nu i-am lipsit, iar acum ,obosita de pe drum, niciunul nu vine sa imi mangaie pletele rec sau sa sape pomul din fata ferestrei.Pe cati i-am ajutat, pentru cati am plans, cate nopti ochii mei n-a vazut vazduhul stand si scriind pentru ei.Lumea asta lasata sa alunece in maduva infernului, lumea asta care nu se uita pe ce flori calca, oh ,lumea asta care m-a imbatranit.Astazi ma privesc in oglinda si ma sperii de mine, abia mai pot zarii ce este al meu, caci chipul mi s-a schimbat atat de mult, am impresia ca mi s-a pus o masca pe fata.De m-as mai putea intoarce in zilele trecute sa ma iau de mana de unde m-am pierdut .Fiindca sunt singura astazi si ma macina dorul ca-mi visez chipul frumos in fiecare noapte, chipul s

Omoara-ma, omoara-ma acum!Te las sa faci asta,apoi sa pleci la margine de lume.Nu lasa caldura, sentimentele sa te macine, fa-o acum, altfel vei regeta ca n-ai fost in stare.Nu lasa tacerea indefinita sa te tulbure, caci daca gura mea nu mai vorbeste, ochii mei ti-o vor cere.Ma cheama infernul, ma striga pe nume printre abnome lumini siderale.Omoara-ma si-am sa renasc o straina pentru tine,fa-ma sa cad cum cade lumina fractal pe pamant.Eu sunt durerea din lutul tau, nu e asa?Atunci nu iti fie greu, noi nu avem,decat aceleasi trairi sub semn de-ntrebare.Noi am ajuncat jocul in doi si n-a mers, de asta iti cer sa ma omori.Tu facand asta ma absolvi de la orice durere, de la orice amintire, de la orice traire.Omoara-ma am spus! "Un barbat s-a impuscat astazi in jurul orei 16:30."

Eu i-am spus intr-o zi cu ploaie ca nu am altceva, decat sa ii dau lumina si sare, iar el s-a ridicat de la masa, si-a luat cafeaua si a plecat afara.Nu i-am inteles gestul si-am incercat sa imi descatusez ochii ca sa vad prin ce s-a intamplat, dar n-am reusit, pana astazi,cand el nu se mai plimba ca un motan flamand de carne prin casa mea si nici nu se mai uita pe la ferestre cerand sa vada un pic de carne.Mi-am dat seama ca facuse asta pentru a-mi arata, ca indiferent ca va ploua si va tuna, tot e zi, tot e lumina, tot va fi curcubeu.Mi-ar fi placut sa ma fi despletit de incapere in acel moment si sa ma duc dupa el.N-am stiu, am fost prea mirata de gest ca sa ma informez de curiozitate.Probabil n-am sa mai simt zvacnirile atingerilor lui niciodata, nici sarutarea sa febrila.Acum sunt eu cea care face gestul lui altora, iar cand vad ca nimeni nu ma urmareste in paradisul de lumini si sare sa imi omoare dorul de iubire, adun momente si toamne si plec ,lasand in spate frunze uscate.

Priveai oglinzile cerului intoarse spre asfintit,fumai o tigara,iar eu am indraznit sa vin langa tine si sa te iau de mana.Te-ai uitat ciudat la mine,ca si cum pana atunci nu mai zarisei femeia...Mi-ai spus c-o voce rece si tremuranda:  "Daca ai venit sa imi tulburi linistea,mai bine pleci,cum au facut si celelalte dinaintea ta." Voiam sa te cunosc,asa c-am ramas si-am ajuns pana in punctul in care sa ma vad invesmantata in seninul celui dintai rasarit impreuna.Calcam asimetric si sovaitor pe parchetul cald,plecam in puncte diferite,dar ne intorceam in acelasi loc,aceeasi poveste.Faceam totul diferit,uneori nu stiam de ce mai stam laolalta,ce ne lipeste.Eram un suflet oriunde si oricand,iar distanta de pe timpul zilei,se prefacea noaptea intr-o inghesuiala.Inevitabil,a patruns ceata,ne-am pierdut unul de altul,cautandu-ne pe sine,cand sinele nostru era in celalalt.Recunosc ca mi-am grabit pasii prin noroi, dar si tu ai mers pe poteci straine, prin case straine, prin paturi s