Viață

Se-mprăștie lumina-n ale întunericului unghiuri
La greutatea straturilor de boală se fac anunțuri
Că se sfârșesc milenii sub ale Vieții ochi tulburi,
Iară muzica se oprește brusc sub mii de enunțuri

Se-ntâlnesc cascade la marginea portului îngust,
Freamăt sumbru, pădurile fac astăzi mică șaradă,
Căldură imensă din cauza acestui apus de august,
Doar invinșii au rămas prin preajmă ca să o vadă

Își pune vrednicii războinici căzuți pe rând în osuar,
Privește strâmb, urăște acest mers atât de rutinar,
Însă este târziu, se-aude cântecul trist de clopotar,
Viața, astăzi, își soarbe veninul propriu, acid, amar.