Translate

sâmbătă, 21 februarie 2015

Inel

Isi pune inelul,mangaie soarele cu priviri sperand ca ziua nu se va schimba,spera ca macar astazi sa nu ploua,sa fie frumos pana maine.Isi atinge coastele,abdomenul,sanii,se uita in oglinda mare proptita de coltul peretului,se priveste amanuntit si are tendinta sa creada ca nu este,decat o bucata de carne prea alba,prea slaba,prea blonda,prea salbatica.Se misca unduindu-si corpul prin camera,astepta ca el sa se trezeasca,devine agitata,vrea sa fuga.Isi aprinde o tigara,trage trei fumuri,isi spune in minte "Maine...oh,maine habar nu va mai avea cine sunt.Alta gresala."Se intoarce catre fereastra...Oameni,aceiasi oameni uzati ai Bucurestiului,a facut demult alergie la dansii.El se trezeste,ea ii afiseaza un zambet copilaresc,isi stinge tigara de pervazul rece si lat al geamului,nu ii pasa de ce face,oricum e momentul sa plece.Razele ii perforeaza lui zambetul,tace,iar ea se gandeste "Ce-as prefera sa raman cu el,decat sa ma duc la cel de acasa...pacat de mine."

duminică, 1 februarie 2015

Adio

   Noi venim dinspre nimic si ne ducem spre nimic...Totul incepe cu impotrivire,apoi cu o intoarcere,un raspuns la o intrebare,un semn de afectiune modelat dupa forma sufletului nostru.Apoi trece timpul...soarele isi cumpaneste asfintitul,zilele trec,noapte,zi,noapte...daruire cu chip imbujorat,dupa,cateva clipe tacere.Constructia unei  povesti de abia acum se inalta.Mai trece timpul...el e acolo,ea aici,nu se mai vede umbra ce acopera monotonia,acum e tristete si pasi incoltind fugitiv pe dusumea.Stau neclintiti,le tipa sufletele,s-a indepartat iubirea.Ca un pescarus schilod el calca stramb,ea plange.Timpul asta se tulbura,clipa e incremenita,durere...Durerea a devenit o lacrima stinghera,au secat pentru totdeauna zambetele.Isi rostesc "Adio!"...