Lume

Ce convingere să-ți dau de astă lume?
N-am ramuri s-o acopăr,
dar nici brațe s-o alung,
nici vrăji s-o fac precum a mării spume,
ci am un creion sălbatic
ce scrie, netrebnic sărind
în zale când cu mâinile sale de aramă,
bătrâna doamnă
mă prinde-n jocul ei nefericit
și-mi dă să beau din secetă
dulcele elixir de nimic.
Pe ce să mă răzbun eu, de ce să aburesc?
N-am putere s-o înfrâng,
dar nici s-o împac,
nici în cânturi să-i mai vorbesc,
ci am o pensulă răzvrătită
ce pictează când cu pumnii ei
rănind mă lovește neîncetat
și-mi dă drept tratament
dulcele-i exil medicament.