Straine


De unde sti tu straine ca noi nu suntem,decat colb si fum?Cata certitudine ai ca marginea vietii noastre nu este aproape?Ce cauti tu, de fapt in viata asta?Te ascult, vorbeste-mi acum, stii sa o faci cand judeci, cand razi de altul, cand pleci si lasi in spate gheata.Eu ma asez langa tine pe scaun, te ascult.Scoate cartea vietii tale din torace, mai scrie o fila.Nu poti?Cum?Omul puternic, integru, nobil nu poate?A da, probabil ai nevoie sa iti dicteze cineva viata sau sa o scrie in locul tau.Cand ma gandesc ca tu straine, cel care pretuieste absenta, cel care detine jumatate din el, fiindca cealalta jumatate e pierduta, tu habar n-ai unde iti este umbra in acest moment.Iti place viata asta, oricarui om ii place.Framantarea mea e alta.Daca te consideri onest cu tine insuti, de ce gasesti margini in tot ceea ce faci sau cel putin de ce ochiesti faptele altora, decat pe ale tale?Nici acum nu ai raspuns?Ciudat.In fine,eu iti urez sa nu lesini daca intalnesti marginea, sa nu oftezi niciodata, sa patrezi chipul asta delicat, sa nu te afunzi sau sa delirezi.Acum poti pleca, turma te asteapta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alb de rai

Not in time

Mâini zbârcite