Firea-ți bolnavă

Atinge-ma cu firea-ti bolnava
si da durerea,
vreau sa iti simt buzele fierbinti si uscate
sarutandu-ma cu lumea si moartea,
ca mai apoi din buza de sus sa iti creasca
o tamaduitoare si sa te faca bine,
iar pe buza de jos urzica
pentru a-ti infige colti-n mine.
Atinge-ma cu degetele mici si subtiri
si da caldura,
simtindu-ma al nimanui vreau sa iti iau
febra trairilor apuse si sa le indepartez
ca mai apoi tu sa stai la cafea cu viata,
dar mai rece ca niciodata sa fii
si sa ma atingi pe suflet
cu toata mania din tine si toata greata.
Atinge-ma cu privirea-ti incetosata
si da paianjenii,
din ei sa iti fac colier de cristal si rubine,
sa ti-l pun la gat laudandu-te cu frumusetea,
sa-mi rupi coastele si sa ma lasi sangerand
pentru ca vezi, tu esti bolnava, salbatica,
iar eu sunt un efemer plapand.
Atinge-ma cu gandul impietrit,
sa iti sculptez din el un altar frumos
cand nu te astepti sa ti-l pun la capatai
unde la un moment dat te vei inchina
la vreun demon sau vreo himera,
deoarece eu sunt calm si surprinzator,
tu esti cea care dispera.
Atinge-ma cu neintelesul ce il intelegi,
oricum stiindu-le pe toate,
tainele iti par, doar jucarii cu care zilnic
te joci, seara cand inchizi ochii
le visezi si atingand cerul cu ele
uiti necuviincios ca eu sunt liber,
iar tu ai zabrele.