Al cercului neant

Bijuteria mea-i un compas de cupru
ce-mi arata departarea de punctul finit,
doar ca stricandu-se,
mi-a aratat directia spre infinit.
Rupandu-ma de meleagurile mele de fum,
mi-am cautat drum spre nemurire
mergand fara oprire fara vreun punct.
Hoinarind prin Univers am realizat
ca totul este o-nscenare si ca eu,
pana acum,
am umblat in al cercului neant.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mâini zbârcite

Imagine
Frunte crapata, riduri adanci, maini zbarcite.S-au dus toate primaverile mele si in niciuna nu a inflorit copacii.Chiar si atunci cand esti departe de lume, parca tot te intreaba cineva, parca tot indrazneste cineva sa te faca sa inmuguresti un zambet.Dar se pare ca nimanui nu i-am lipsit, iar acum ,obosita de pe drum, niciunul nu vine sa imi mangaie pletele rec sau sa sape pomul din fata ferestrei.Pe cati i-am ajutat, pentru cati am plans, cate nopti ochii mei n-a vazut vazduhul stand si scriind pentru ei.Lumea asta lasata sa alunece in maduva infernului, lumea asta care nu se uita pe ce flori calca, oh ,lumea asta care m-a imbatranit.Astazi ma privesc in oglinda si ma sperii de mine, abia mai pot zarii ce este al meu, caci chipul mi s-a schimbat atat de mult, am impresia ca mi s-a pus o masca pe fata.De m-as mai putea intoarce in zilele trecute sa ma iau de mana de unde m-am pierdut .Fiindca sunt singura astazi si ma macina dorul ca-mi visez chipul frumos in fiecare noapte, chipul s
Citiți mai multe

Insomnia, Singurătatea și Iubirea

Imagine
Insomnia mea-i un stih cântat la harpă și viața-mi o femeie slabă, stearpă ce privește feroce să mă-nghită-n cărbune, zâmbind către ceasul ce-mi stă să sune. Singurătatea mea e o femeie în roșu aprins ce umblă pribeagă la gât cu-n fier încins, zâmbind către asfințitu-n jăratec, așteptând cu nerăbdare repede să plec. Iubirea mea-i o claviculă de porțelan ce sărută picioarele altora-n van, rupându-se-n mii cioburi de cristal, sfâșiindu-mă, zâmbind precum un animal.
Citiți mai multe

Alb de rai

Imagine
Mă cutremuram când te-auzeam plângând, însângerat fluture și te-am chemat adeseori și-n surzimea timpului și-n vreme de război, să-mi fii alături, pentru că numai eu știu a te proteja, dar acum  văd grimasa feței tale, ține loc de anarhia sufletului tău de-a fi liber precum un animal scăpat din cușca dresorului. Nu-ți rupeam aripile dacă asta te gândeai, le pictam cercuri frumoase cu alb de rai.
Citiți mai multe