Timp

Luand cortina acestui teatru ambulat mi-am facut rochie
si i-am pus ca snur de mijloc un ticait
care la un moment dat s-a rupt
si mi-a desirat trecutul, acesta imprastiindu-se
in tot Universul.

Alergand dupa ticait, mi-am dat seama ca mi-am crosetat
un pulover de stele pe care l-am incrustat
cu comete care s-au dezlipit de la visare
in toate constelatiile.

Cand am ajuns la poarta batranetii am realizat ca nu exista
ticaitul meu acolo si mi-am luat un lantisor
de lacrimi pe care l-am rupt din gresala
facandu-ma sa tac.

Ticaitul meu era de mult intr-o cadere pe un pamant,
iar un om gasind o ramasita i-a dat-o Timpului
sa faca din el un ceas imens care tacea,
dar peretii sufletului sau lovindu-se
faceau tot timpul Tic-Tac.