Inel

Isi pune inelul, mangaie soarele cu priviri sperand ca ziua nu se va schimba, spera ca macar astazi sa nu ploua, sa fie frumos pana maine.Isi atinge coastele, abdomenul, sanii, se uita in oglinda mare proptita de coltul peretului, se priveste amanuntit si are tendinta sa creada ca nu este, decat o bucata de carne prea alba, prea slaba, prea blonda, prea salbatica.Se misca unduindu-si corpul prin camera, astepta ca el sa se trezeasca, devine agitata, vrea sa fuga.Isi aprinde o tigara, trage trei fumuri, isi spune in minte "Maine...oh,maine habar nu va mai avea cine sunt.Alta gresala."Se intoarce catre fereastra.Oameni, aceiasi oameni uzati ai Bucurestiului.a facut demult alergie la dansi.El se trezeste, ea ii afiseaza un zambet copilaresc, isi stinge tigara de pervazul rece si lat al geamului, nu ii pasa de ce face, oricum e momentul sa plece.Razele ii perforeaza lui zambetul, tace, iar ea se gandeste "Ce-as prefera sa raman cu el, decat sa ma duc la cel de acasa, pacat de mine." 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alb de rai

Not in time

Mâini zbârcite