Străină

Consumul propriei fiinte m-a facut sa strivesc melcii de pe planeta timpului, fiindca ma tineau pe loc ingreunandu-mi ascendenta sau drumul catre abis, iar din pasta lor mi-am construit gratii care despart doua secunde alaturate.Din acel moment timpul face greva si cere libertatea zilelor ca un om ce se scalda intr-un hohot imens de ras pentru a dezintegra tacerea provocatoare de aer posac.Inauntrul meu este penetrat de tot felul de idei, de la meschinarii la iluzii cu care plictisesc exteriorul, pentru ca am spart toate oglinzile in care ma infatisau diversificat trebuie sa platesc cu o perioada de incertitudine.Sau poate am sa dau o petrecere in cinstea prostiei omenesti la care am sa invit rictusul, ranjetul si sarcasmul.Nu m-am hotarat inca ce imi doresc sa fiu, ori o panica in societate care tine bratul disperarii deghizate in curaj, ori o fiinta cu movul spaimei pe ploape si genele rimelate  cu intunericul macabru, ori o simplista pe ale carei buze straluceste sinistru sangele unui om ce i-a sinucis speranta.Da, tipul de om pe care il intalnesti intr-o cafenea si cu care servesti o ceasca de cuvinte, el sorbind dintr-o ceasca normala tu din una cu ganduri amare, asteptand sa il cunosti faceti inconstient schimb de cesti, iar omul nou se transforma intr-un strain cu privire ce sfaramita avantul, apoi te revezi in parcul din care sorbeai linistea si singuratatea, parca iti placea mai mult in spatiu mic si cu aerul imbacsit de cuvinte indiferente.