Am o fântână secătuită în suflet

Am fântână secătuită-n suflet
de eșecul dureros c-am fost cruțat.
Ce-am mai certat moartea aprinsă
și ce-o mai priveam când se dezbrăca
lăsându-și suav pe umerii albi
mantiile negre de dezastru.
Un curtezan al infernului ce zugrăvea
pereții cu sânge, nu mă temeam să mor,
căci voiam să mă iubesc cu moartea,
ce veșnic ar fi fost...
Am o fântână secătuită-n suflet
și-e beznă deasă, mi-e frig cumplit,
iar iubita mea nu mai vine astăzi
cu elixirul morții să mă facă fericit.
Moartea mă-nșeală iar cu alții...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alb de rai

Imagine
Mă cutremuram când te-auzeam plângând, însângerat fluture și te-am chemat adeseori și-n surzimea timpului și-n vreme de război, să-mi fii alături, pentru că numai eu știu a te proteja, dar acum  văd grimasa feței tale, ține loc de anarhia sufletului tău de-a fi liber precum un animal scăpat din cușca dresorului. Nu-ți rupeam aripile dacă asta te gândeai, le pictam cercuri frumoase cu alb de rai.
Citiți mai multe

Not in time

Imagine
Tell me what should I do when I hear your call, because I am on the bridge of love, ready, so ready to fall and I do not expect you to turn your eyes never to hear my heartbeat that for you slowly dies. Tell what should I do to not look so petrified, because I am at the end of the stairs, ready, so ready to drop and I do not have a fear, I am not terrified you will never gaze at the light that runs into my sight. Tell what should I do not to believe in an illusion because I am at the end of the highway, ready, so ready to crush and I do not heave remorse, not an allusion you will never reach me in time not in time to be mine.
Citiți mai multe

Mâini zbârcite

Imagine
Frunte crapata, riduri adanci, maini zbarcite.S-au dus toate primaverile mele si in niciuna nu a inflorit copacii.Chiar si atunci cand esti departe de lume, parca tot te intreaba cineva, parca tot indrazneste cineva sa te faca sa inmuguresti un zambet.Dar se pare ca nimanui nu i-am lipsit, iar acum ,obosita de pe drum, niciunul nu vine sa imi mangaie pletele rec sau sa sape pomul din fata ferestrei.Pe cati i-am ajutat, pentru cati am plans, cate nopti ochii mei n-a vazut vazduhul stand si scriind pentru ei.Lumea asta lasata sa alunece in maduva infernului, lumea asta care nu se uita pe ce flori calca, oh ,lumea asta care m-a imbatranit.Astazi ma privesc in oglinda si ma sperii de mine, abia mai pot zarii ce este al meu, caci chipul mi s-a schimbat atat de mult, am impresia ca mi s-a pus o masca pe fata.De m-as mai putea intoarce in zilele trecute sa ma iau de mana de unde m-am pierdut .Fiindca sunt singura astazi si ma macina dorul ca-mi visez chipul frumos in fiecare noapte, chipul s
Citiți mai multe