Sparge-mi ochii cu noaptea muribundă
Sparge-mi ochii sa-ti vad rugina mintii,
sa-ti vad siroaiele de nori curgand din sinapse,
deoarece eu cu ochii mei acum nu vad nimic,
iar tu-mi povestesti de inimi cenusii ce plang,
de stele caramizii ce se-arunca in lingheanul
unei nopti muribunde...
Sparge-mi ochii sa-ti vad monstrii,
sa-ti vad aburii sufletului iesind pe gura,
fiindca eu cu ochii mei acum nu vad nimic,
insa tu-mi canti de saruturile dintre urmele reci,
de buze rosiatice care se-nchid la contactul
cu noapte muribunda...
Sperge-mi ochii sa-ti vad viata de apoi,
sa-ti vad silabele rupte si umerii goi,
pentru ca ochii mei nu mai vad nimic,
doar ca tu, sfant si intotdeauna inamic,
mergi suind munti intregi de-a randul,
cum imi fuge mie iarasi astazi gandul,
la noaptea muribunda...
Sparge-mi ochii cu soarele ce rupe-n doua
noaptea muribunda destinata numai noua,
conducandu-ne catre viata de apoi cu monstrii
ce curg de pe rugina retinei ochilor nostri.
Ce frumos! ^_^
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Ștergere