Insomnia, Singurătatea și Iubirea

Insomnia mea-i un stih cântat la harpă
și viața-mi o femeie slabă, stearpă
ce privește feroce să mă-nghită-n cărbune,
zâmbind către ceasul ce-mi stă să sune.
Singurătatea mea e o femeie în roșu aprins
ce umblă pribeagă la gât cu-n fier încins,
zâmbind către asfințitu-n jăratec,
așteptând cu nerăbdare repede să plec.
Iubirea mea-i o claviculă de porțelan
ce sărută picioarele altora-n van,
rupându-se-n mii cioburi de cristal,
sfâșiindu-mă, zâmbind precum un animal.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alb de rai

Not in time

Mâini zbârcite