Translate

sâmbătă, 28 martie 2015

Sticlă de alcool

Un om este precum o piatră...rece,de neclintit,dorind tot timpul să lase impresia unei furtuni al simțurilor.Dar până când să mai tremure degetele sale sub umbra tăcerii?Până când să nu spună ce-l doare?Și așa omul se transformă în nisip...Măcinat de atâtea...Apoi,acel nisip stă și așteaptă până ca cineva să-l ia...Și-l ia.In acel moment totul capătă sens,totul reînvie.Căldura îl cuprinde...o căldură atât de mare încât îl transformă în sticlă...Când ajunge să se răcească,se simte prea nesigur,prea transparent.Nu îi mai ajunge aceleași mângâieri.Pleacă.Caută altceva,în altcineva.Ajunge din nou cuprins de căldură.Iar ultima persoană care îl modelează îi dă forma unei sticle de alcool.Ce urmează după atâtea drumuri?Se face cioburi,cioburi care vor intra in pământ,care nu vor mai fi recunoscute...